glonte de argint

another happy day

Fucking day! Really fucking day. Conform teoriei lui Murphy, ce incepe prost se termina si mai prost. Si ii dau dreptate. M-am trezit cu o dispozitie nu prea fericita. Dupa ce am varsat cafeaua obligatorie pe covor si zaharul pe mine, m-am uitat in oglinda. Arat “moartea pasiunii”. Nedormita si stresata. Asta n-ar fii nimic! Dar casa arata si mai rau. Arata de parca a picat bomba pe ea. Nu-mi gasesc nimic. Bine ca nu port tanga, ca oricum nu stiu unde sunt. Stiu doar ca am un munte de haine care trebuiesc spalate. Pentru ca nimeni nu a aerisit timp de doua luni si miros a statut. Nu mai zic nimic de paianjenii din casa. Multi si mari. Daca se repezea unu’ la mine, ma inghitea fara probleme. Si ei, si serpii ascunsi in iarba inalta de doi metri din gradina. Pe care nenea a taiat-o cu coasa, dar nu a adunat-o. Cica trebuie lasata sa se usuce.

M-am dus azi sa comand materialele. Ca sa-mi pun cele doua ferestre in living. Exact! Alea doua care zac pe hol de cand am cumparat casa. Si pe care trebuie sa le smirgheluiesc. Ca sa le pot da cu baitul care sta ascuns in pod. Tot de cand am cumparat casa. M-am intors de la depozit hotarata sa rastorn casa cu fundu’in sus. Si am reusit. Trei fotolii si o canapea stau acoperite cu cearsafuri in mijlocul livingului. Canapea pe care m-am chinuit sa o demontez fara afurisita aia de surubelnita in stea de care aveam nevoie. Ca nici de-aia nu mai am. Alaturi de canapea, asteapta hainele. Sa fie spalate. Care sunt multe. Suficiente ca sa umple cam vreo cinci sifoniere. Ca doar pentru asta am nevoie de un dressing de 5/2 pe care mi-l doresc de ani buni. Intre doua fumuri de tigara, gasesc una din cele trei rulete si iau la masurat mobila. Ca sa stiu cata folie autocolanta trebuie sa cumpar. Nu am bani de mobila noua, deci va trebui sa improvizez. Daca tot sunt cu ruleta in mana, masor si cam cata teava de cupru imi trebuie pentru inca un calorifer. Asta inseamna ca trebuie sa cumpar inca un calorifer? Deja ma ia ameteala.
Printre altele, am aflat si ca am nevoie de doi boiandrugi. Si de rigips. Si de glet. La varul lavabil am renuntat. In momentul asta, ca sa dau cu “lavabila” o camera de 25 mp, ar trebui sa-mi vand un rinichi. Ma multumesc cu var de-ala “normal”, nu de fitze. Ma consolez spunandu-mi ca e mai sanatos. Respira peretii mai bine. Am mai aflat si ca sotul prietenei mele nu se poate apuca sambata urmatoare de treaba. Ca se duce la nunta. Perspectiva de a sta cu casa ravasita ma aduce in pragul colapsului. Imi spun ca nu e cel mai potrivit moment ca sa cedez nervos, dar oricat m-as incuraja, nu merge. Imi vine sa ma asez jos si sa dau din picioare ca un plod rasfatat. Desi simt cum tensiunea imi creste la cote alarmante, imi spun “what the fuck” si imi torn o cafea teapana, in timp ce vorbesc cu un prieten la telefon. Ma abtin eroic sa nu ii sar la beregata cand imi tot repeta sa ma calmez, sa nu ma mai stresez, ca o sa le fac pe toate. Tot eu! Probabil ca incep sa marai la el, caci imediat se ofera sa vina sa ma ajute. Inca nu-mi dau seama la ce, dar imi aduc aminte ca am o centrala care trebuie curatata temeinic. Foarte temeinic! Respir usurata ca nu va trebui sa fac tot eu asta. Dar asta ma face sa realizez ca si acolo trebuie sa fac o modificare. Sa scot evacuarea fumului prin cosul de la casa. Asa cum ar fii trebuit sa fac de la inceput. Asta inseamna alta teava de cupru, alte racorduri facute si un vas de expansiune mutat. Si daca tot mut, sa nu uit ca trebuie sa mut si hidroforul. N-am chef sa mai innadesc cabluri in plina iarna doar pentru ca Athos a descoperit ca sunt bune de ros.

De data asta chiar ca ma asez jos. Rezist eroic tentatiei de a ma da cu capul de cel mai apropiat perete. M-as umple de varul care pica. Desi, ideea nu e rea. Oricum trebuie sa il dau jos cu spaclu’. Deci, am nevoie de o masca si de ochelari de protectie. Ma ridic in graba sa notez, dar nimeresc cu tigara in stativul pe care mi se usuca rufele. Reusesc sa fac o gaura frumusica in maneca unui halat de baie. Doi centimetri mai la stanga si imi ardeam geaca de biker. Injur scurt si cu sete printre dinti, si-mi continui drumul. Reusesc sa nu calc pe un morman de farduri cazute pe jos in timp ce am mutat singura mobila. Stiu ca ar trebui sa le adun, dar nu mai am putere. Am si uitat ce vroiam sa fac. Asta inseamna ca ar trebui sa iau lecitina. Care e pe undeva, dar nu-mi dau seama unde. Grozav! Nu de alta, dar trebuie sa ma sune fiica-mea si nu imi amintesc unde mi-am pus telefonul. Ultima data l-am gasit in frigiderul proaspat curatat. Noroc ca am uitat sa il bag in priza, ca ramaneam si fara telefon. Norocul meu, se pare ca senilitatea care incepe sa se instaleze e buna totusi la ceva. Thanks god, imi gasesc telefonul in baie. Dar ma anunta ca “low battery”. Ei, asta chiar e o problema. Pentru ca nu stiu unde am pus incarcatorul. Intru in dormitor sa il caut, arunc o privire spre monitor, si vad ca fiica-mea e on. Ma reped ca o disperata un scaunul “ergometic”. Vreau sa aflu ce face. Si cum si-a sarbatorit ziua. La restaurant, desigur. Abordand frumosii cercei cu diamante pe care i-a primit de la sotul ei. Imi spun ca pe mine altceva m-ar face fericita. Nu diamante. Ci o bormasina profi. Ca sa pot da gauri in tavan cand vreau sa mut cablul. Asta imi aminteste ca am rupt mufa incercand sa o scot prin orificiul ala micut. Si trebuie sa remediez asta, ca altfel nu am net. Dar…nu stiu unde e banda de izolat. Nu-i nimic, ma duc la vecina mea sa iau. Nope…nu e o idee buna. O sa ma intrebe daca am mancat. Daca-i spun ca am uitat, o sa sara la mine. Daca o mint, imi sare la jugulara. Mai bine mananc. Ca tot am avut ieri un puseu de harnicie si am facut mancare. Seara tarziu, ca mi s-a terminat butelia si a trebuit sa astept sa vina vecinu’ de la job, sa se duca sa imi ia alta. Ma uit la mancare ca gaina la lemne. N-am chef sa imi incalzesc friptura. Merge si un sandvis. Dar sandvisul nu merge cu paharul de vin pe care am chef sa il beau. Mai bine mananc cereale, chiar daca le urasc. Sau mai bine nu mai mananc. Tot ce imi doresc e sa ma asez in pat. Gandindu-ma la saptamana plina de satisfactii, probleme si nervi, care va urma. Noapte buna, Michelle…

15 May , 2011 - Posted by | me

No comments yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: