glonte de argint

freaky day sau studiu de caz

Azi am experimentat chestia aia cu socializarea. Comunicarea virtuala si alte bulshituri. E clar ca e supraestimata. Mi-am facut un cont pe un site oarecare. Sa vad care e ideea. M-am prins repede. In 5 minute am fost invadata. De tot felul de freaks. Dap…ati ghicit. De-aia care se plang de nevasta curva si puturoasa si care vor sa faca sex cu necunoscute. Cu avataruri foarte “sexy”. Ori in chiloti, ori cu falusul la vedere. Sau care cred ca Fowles e un oras. Am incercat sa ignor mesajele obscene. Si intrebarile personale de genul: “porti tanga?”…Am incercat sa fac abstractie si de pustii de 23 de ani care vor sa socializeze. Acolo sau pe mess. Si care insistau sa ne intalnim la o cafea. Si pe care i-am refuzat politicos. Daca ar fii trebuit sa beau atata cafea, sigur m-ar fii lovit infarctul. Am o lunga lista de asteptare cu cereri de prietenie. Care sare de 150. Parca as fii pe hi5. Cu singura deosebire ca daca pe hi5 stau adolescentii intarziati care adora pipitzele de 17 ani cu nickul “AlleXanDrA”sau ceva de genul, pe site-ul asta sunt oameni maturi. Sau ma rog, asa cred ei ca sunt. Din aproape 200 de tipi am gasit un singur om normal. Care nu vrea nici sex, nici sa iesim la o cafea. Si care nu se plange de nevasta odioasa de acasa. Proportia mi se pare ingrijoratoare. Nu stiu de ce aveam impresia ca eu sunt ciudata. Si nu tocmai normala. Dupa cateva ore petrecute pe site-ul ala, am realizat ca sunt ingrijorator de normala. Ca n-am nicio problema. Ma rog, in afara de problemele existentiale care ma lovesc in aripa cand mi-e lumea mai draga. Si pe care le ignor suveran. Sau nu, atunci cand incep sa aberez despre ele amintind de “sinergia faptelor si meandrele concretului”.

Ce m-a uimit e mentalitatea acestor oameni. Cum isi inchipuie ei ca femeia e o bucata de carne, si al carui rol e acela de a face sex. Just for fun. Bine, mai sunt si cei care isi cauta sufletul pereche. Si care chiar isi inchipuie ca il gasesc prin virtual. No shit…Alora nici macar nu m-am obosit sa le spun ca il cauta degeaba. Ii las cu iluziile lor. Cine sunt eu, ca sa le daram miturile? Realitatea lor e diferita mult de a mea. Stiu ca suna pretios, dar eu ma percep ca pe etalonul de masura. Pana la urma, toti o facem. Stiu ca fiecare defineste “normalul” intr-un mod propriu. Stiu ca fiecare avem o scara de valori personalizata. In functie de IQ si educatie. Stiu ca nimeni nu e perfect normal. Dar de aici si pana la astfel de derapari e cale lunga. Vi s-a intamplat vreodata sa va rataciti prin padure? Si sa va simtiti urmariti de tot felul de chestii necunoscute care pandesc de prin cine stie ce unghere? Asa m-am simtit eu azi. Ca un afurisit de animal vanat. De o haita de barbati in care urla testosteronul. E clar ca nu sunt pregatita pentru genul asta de socializare. Sau comunicare. Sau ce-o fii ea. Si inteleg ca nu eu traiesc in alta realitate. Ci ei. Realitatea aia in care sexul e la liber. Si care se cumpara si vinde la kilogram. Anywhere…anytime…

Azi, cred ca oamenii nu sunt destul de frumosi…

15 May , 2011 - Posted by | me

No comments yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: