glonte de argint

luni, o zi ciudata

O vorba spune ca asa cum iti incepi ziua de luni, asa iti va fi toata saptamana. Nu stiu cat e de adevarat, dar saptamana mea a inceput foarte prost. Un scurt rezumat ar suna asa: trezit de la ora 6. Ca vine femeia sa imi varuiasca. Binenteles ca nu a venit. Dupa 2 ore de asteptare, m-am hotarat sa ma apuc eu. Chiar daca nu am pus in viata mea mana pe o bidinea. Tanti zugrav a venit la 10. Dupa expresia vesela a fetei, prima mea impresie a fost ca a venit la o cafea. Si ca sa ma verifice daca am varuit bine. A doua impresie a fost ca ma crede tampita. Altfel nu-mi explic replica ei: “Nu te intereseaza pe tine la ce ora vin. Ca eu vin cand vreau”. Ala a fost momentul in care am avut una din rarele si deja faimoasele mele explozii. Timp de zece minute am injurat fara sa ma repet. Si pe ea, si pe mine, si facerea de bine, si futerea de mama. Atunci si acolo, am decis ca niciodata sa nu mai platesc pe cineva sa-mi faca ceva in casa. Daca pot sa fac eu, bine…Daca nu, nu se va face. Dar acum, trebuie sa fac. Sau macar sa incerc sa fac.

Deci, (sic!) acum ma voi duce sa varuiesc livingul. Desigur, nu am sa-l termin. Pentru ca trebuie mai intai sa vina vecinul meu sa imi zideasca ferestrele. Si el nu vine decat pe la 8 seara. Intai mananca, pe urma bea o bere, si pe urma se odihneste nitel. Daca reuseste sa imi faca o fereastra, va trebui sa fiu fericita. Probabil ca abia maine seara va termina si al doilea geam. So…maine noapte voi vopsi. Nu numai livingul, dar si bucataria. De hol nu mai zic nimic. Cum e nevoie de doua zile ca sa se usuce vopseaua, nu voi putea baitui mobila decat joi noapte. Vineri si sambata voi incerca sa frec toate blidele, toate oalele si toate paharele. Sambata, sa curat mizeria din dormitorul matrimonial si din baie. Duminica, sa calc tot ce a mai ramas de calcat, si sa asez toate boarfele la locul lor. Si sa fac mancare. Daca mai apuc, sa fac si eu o baie. Ma gandesc ca mi-ar prinde bine una de vreo doua zile. La cum arat…Daca duminica noapte nu mor in somn, sunt numai buna sa ma duc la aeroport si sa-mi iau fiica.

Desigur, exista si o morala, sau poate mai multe…”fereste-ma doamne de prieteni, ca de dusmani ma feresc singur”. Si…”facerea de bine, e taman procesul ala in care capeti fuckinguri de la cine te astepti mai putin”. Si…”prietenia e o chestie supraestimata”.

Daca trec cu bine de saptamana asta, ne mai auzim…

See ya…

Edit later: vecinu’ nu mai vine. Ca e obosit. Asta inseamna ca trebuie sa chem pe altcineva ca sa termine lucrul inceput de el si pentru care i-am dat deja banii. Si tocmai am varsat cafeaua pe mine. I like my fucking life !

15 May , 2011 - Posted by | me

No comments yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: