si ploua cu tacere intre noi

Mi s-a reprosat de multe ori ca sunt nerealista. De prea multe ori, si de catre oameni apropiati mie. Poate ca am fost. Poate ca asta a fost modul meu de a supravietui intr-o lume pe care am simtit-o intotdeauna straina. Ultima experienta traita m-a facut sa imi reanalizez viata. E ceva ce nu am facut de mult timp. Si am inteles ca nu imi pare rau ca am trait asa. Nu imi spun ca ar fii trebuit sa iau alte decizii. Nu imi spun ca ar fii trebuit sa fiu altfel. Nu imi spun ca am trait in alta realitate. Stiu ca am facut-o. Si am iubit fiecare clipa. Nu vreau sa-mi rescriu trecutul. Pentru ca nu am regrete. Nu mi-e rusine ca am fost persoana care am fost. Imi doresc sa nu ma fii schimbat niciodata. Dar m-am schimbat. Ii las pe ceilalti sa ma judece. Se pricep atat bine la asta. Iti infing iar si iar cutitul in spate. Te privesc ca pe o femeiusca proasta care nu intelege nimic. Care nu se pricepe la nimic dar care indrazneste sa aiba veleitati la care doar ei au dreptul sa aspire. In lumea lor rarefiata, isi spun ca sunt singurii care simt intr-un fel unic si special. Singurii inzestrati sa faca lucruri deosebite. Singurii care pot privi obiectiv si care inteleg cum au stat lucrurile. Care se pricep. Chiar daca nici ei nu isi pot justifica deciziile cu care isi populeaza universul. Chiar daca se ascund intr-o lume care nu le apartine.

Azi ploua cu tacere intre mine si ceilalti. Si pentru prima data, eu nu vreau sa ma ascund. Refuz sa intru umila si discreta intr-un con de umbra, chiar daca prezenta mea le aminteste ca exist. Da, exist! Sunt inca aici! Chiar daca sunt alta persoana. Una care nu va place. Cinica, amara si mult prea lucida. Acum inteleg mult mai bine ce se intampla in jurul meu. Inteleg ca povestile sunt doar povesti. Ca zanele nu exista si ca ar fii trebuit sa-l aleg pe Fat-Frumos. Ca e prea multa murdarie in noi si in jurul nostru. Ca oamenii sunt distructivi. Pana si eu am fost. Cu mine insumi si cu copilul meu nenascut. Cu fiica mea, care acum e furioasa pe mine si incapabila sa ma ierte. Cu prietena mea Lizi, care se simte vinovata ca nu m-a ajutat mai mult. Cu sotul meu, care nu vroia decat sa fie liber si pentru care nu mai eram decat un bagaj excedentar de care nu stia cum sa scape.

Se pare ca eu sunt acea persoana care reuseste sa incurce viata celorlalti. Pentru ca exista. Imi pare rau ca exist. Imi pare rau ca sunt pentru voi o durere de cap. Imi pare rau ca nu va mai pot face viata usoara. Imi pare rau ca nu va pot sterge amintirile. Imi pare rau ca nu pot sterge existenta mea din viata voastra. Nici macar existenta mea nu o pot sterge. Imi pare rau ca va bantui noptile. Ca nu va las sa dormiti linistiti. Nici eu nu dorm. Imi pare rau ca traiti urat. Si eu traiesc la fel. Imi pare rau ca va simtiti vinovati. Dar asta e intre voi si constiinta voastra. Si eu am propria constiinta de linistit. Imi pare rau ca scot din voi demoni pe care i-ati fii vrut incuiati. Si eu am proprii demoni cu care lupt. Imi pare rau ca sunteti nefericiti. Dar si eu sunt. Imi pare rau ca plangeti din cauza mea. Si eu plang din cauza voastra. Imi pare rau ca nu va pot spune ca totul va fii bine. Pentru ca nu va mai fii. Imi pare rau ca va simtiti legati de mine. Dar si eu sunt legata de voi. Imi pare rau ca va indragostiti de cine nu trebuie. Nici eu nu am fost “the one”. Imi pare rau ca nu traiti frumos. Si eu traiesc urat. Imi pare rau ca deciziile pe care le luati nu va fac sa va simtiti mai bine. Si eu ma simt la fel de rau. Imi pare rau ca va mintiti frumos spunandu-va ca ati ales corect. Si eu am ales gresit. Imi pare rau ca nu sunteti curati. Si eu sunt ma simt murdara. Imi pare rau ca sunteti lasi si ipocriti. Si eu sunt la fel. Imi pare rau ca nu va place adevarul. Si eu il detest. Imi pare rau ca nu pot sa va spun ca aveti dreptate. Nici dreptatea mea nu-mi place. Imi pare rau ca existenta mea va face sa va indoiti de voi si sa va puneti intrebari dureroase. Si eu o fac. In fiecare zi ma intreb ce caut eu in viata mea. Nu ma mai intreb ce caut in viata voastra. Stiu doar ca sunt acolo. Mi-am castigat dreptul sa fiu acolo. Am platit scump pentru asta. Si nu am de gand sa plec…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s