glonte de argint

renuntare vesela

Ne putem asuma esecurile sau sau le putem ignora. Depinde de plamada din care suntem facuti, cred. Depinde de cei care ne sunt alaturi, sau de felul in care altii ne-au scris firul vietii. Asumarea propriei identitati e un process istovitor. Si desi ne luptam cu cine suntem, nu putem schimba mare lucru. Oricat de mult iti doresti sa fi alta persoana, oricat de mult vrei sa te cauti si sa te descoperi, un singur lucru ramane: inutilitatea oricarui demers.
Suntem ceea ce suntem, suntem ceea ce parintii nostri au facut din noi, iar ca adulti suntem doar niste copii ceva mai evoluati.
Cateodata visez ca viata mea e alta. Visez o familie normala, cu parinti care ma iubesc, sau carora macar le pasa, si pentru care existenta mea sa nu fie o pedeapsa. Daca mi-as putea rescrie viata, as vrea sa imi aleg parintii. Nutresc in secret speranta ca daca mi-as putea rescrie copilaria, as putea cu siguranta sa fiu un adult multumit de el.
Respingerea si iubirea se scriu atunci cand esti inocent. Si cateodata, cineva, din egoism, nepasare, sau pur si simplu din inconstienta, ne schimba tot cursul vietii. Si face din noi autisti emotional, incapabili sa avem o relatie normala, sau sa simtim normal. Ni se ascut simturile, si credeti-ma, asta e cel mai rau lucru care i se poate intampla cuiva. Pentru ca devenim carne vie, rana care sangereaza iar si iar, dar care nu ne omoara niciodata.
Devenim niste ciudatenii cu simturile acutizate, si sfarsim ca un blestem pentru cei care se apropie de noi. Sfarsim de fiecare data singuri. Si obosim. Si renuntam. Intelegem ca singurul nostru dat este sa ne purtam ranile in solitudine.
Si pentru ca ii iubim, iertam celor care pleaca, neputinta de a ne iubi. Nu e vina lor, e vina noastra. Noi nu existam decat in visele care ne ard pleoapele in fiecare moment de singuratate.


“De-as vorbi toate limbile oamenilor si pe acelea ale ingerilor, fara iubire nu sunt decat un clopot dogit sau niste talgere tipatoare. De-as avea darul profetiei si as cunoaste toate tainele si tot ceea ce este stiut, de-as avea toata credinta nemasurata ce misca muntii din loc, fara iubire nu sunt nimic. De mi-as imparti toate bunurile ca sa aiba ce manca saracii, de mi-as da ca o ofranda trupul ca sa fie ars pe rug, fara iubire faptele mele nu slujesc la nimic.
Iubirea e rabdatoare, iubirea e plina de bunatate, iubirea nu pizmuieste, iubirea nu se-mbufneaza, nu se umfla de mandrie, nu-nfaptuieste nimic necinstit, nu cauta castig pentru sine. Nu se acreste, nu banuieste raul, nu se bucura de strambatate, dar se veseleste de adevar. Iarta totul, crede totul, spera totul, sufera orisice.
Iubirea nu dispare niciodata. Profetiile vor avea un sfarsit, darul limbilor va inceta. Stiinta va fi depasita. Caci cunoastem nedesavarsit si facem profetii nedesavarsite. Dar atunci cand desavarsitul va fi infaptuit, tot ceea ce este nedesavarsit va fi inlaturat.

Epistola catre Corinteni. Cap. 13

8 October , 2011 - Posted by | me

No comments yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: