glonte de argint

friday I’m in love

Daca fac un bilant al zilei de azi, ies sub zero. Ziua a inceput de ieri noapte (sic!!!), a continuat cu o dimineata de rahat, cu un pranz pe masura (ca de obicei, uit sa mananc), cu o goana spre gara, goana care a rivalizat cu maratonul, si cumparat bilet in ultima clipa. Cand ziceam ca in sfarsit sunt pe orbita, constat ca am uitat sa imi iau telefonul, moment in care m-a luat cu frisoane. Ma incurajam spunandu-mi ca voi gasi cu siguranta un taxi cand cobor din tren. In fine, se opreste si trenul, care circula cu ametitoarea viteza de 27km/h.
Ma uit frenetica dupa un taxi si…ghiciti ce! Nimic, pustiu la orizont! Ce dracu? A murit mama taxiurilor in Torino???!!! Ridic cativa sfinti la cer, zic de morti si de raniti, condimentez totul cu cateva expresii extrem de colorate pe care ma jenez sa le reproduc aici, si imi pun pe “on” unicul neuron de blonda. Sintetizez rapid situatia: telefon nu, taxi nu…intrebarea fireasca este cum chem unul. Bun, ma decid sa intru intr-un bar si sa cumpar o cartela. Pe urma sa gasesc dracului o cabina telefonica, sa caut numarul, si sa comand taxiul. In tot timpul asta, monologam “sotto voce”, monolog din care nu lipseau pastele, anafura, grijania si cristelnita. Am un bagaj lexical extrem de explicit atunci cand vreau. Zaresc un bar vis-a-vis, astept minute interminabile sa treaca semaforul pe verde si ma infiintez plina de speranta sa cumpar o cartela. Tinerelul de acolo imi prezinta optiunile: Wind, Tim si Vodafone. Ma uit halucinata la el. Helloooo, daca aveam telefonul la mine iti cumparam doua cartele, da’ nu il am. Ii explic metodic si fluent problemu’, si nimic: tinerelul se uita confuz la mine. Ma uit si eu mai atent la el si mi se pare ca nu prea seamana a italian. Il intreb de unde este si imi spune ca din Tunisia, si ca nu prea intelege tot ce i se spune. Gro-zav!!! Din ce in ce mai bine! Cum dracu fac rost de un taxi? Trec la planul B. Deschei rapid inca doi nasturi de la camasa Ralph Laurent, imi iau mutra de copila orfelina (???!!!), ochesc un tip singur, si incep sa fac pe tampita. Ii explic lu’ nenea problemu’, si sa vezi dracie! Nu numai ca imi cheama rapid un taxi, dar, probabil fascinat de peisajul ametitor al cameshii, ma invita la cafea, la cina, la Cannes, sa ne logodim, sa facem cel putin trei copii, etc…etc…
Yeah, whatever! In timp ce el face planuri de viitor, eu ii multumesc gratios si ma urc in taxi. Ajung la adresa, fac slalom printre niste marochini si senegalezi care isi inchipuie ca rivalizeaza ca charm cu Damon Salvatore ( asta e momentul in care eu oftez cu ochii dati peste cap, ehehe!!!), rezolv problemul, vad un taxi si ma duc sa rezolv cu spatiului locativ. Imi place ce vad, si uite-asa ma aleg cu o colega de apartament (slava Domnului, romanca) si un coleg italian. Din fericire, eu voi locui la mansarda, si tot din fericire exista o intrare separata. Comand un taxi si retur la gara. Normal, nu rezist tentatiei si fac un raid scurt intr-un magazin de incaltaminte. Normal, n-am iesit de acolo cu mana goala. Acum sunt fericita posesoare a unor sandale Geox, absolut dementiale. Ajung la casa pe care o voi parasi in curand (aleluia!!!), observ ca am lasat laptopul deschis, injur scurt printre dinti, incep sa inchid programele si ajung la Adobe. Nu simteam niciun feeling sa fac grafica, pentru asta trebuie sa am stare, dar nush’ ce-mi vine sa verific ceva. Moment in care constat ca ultima data, am dat un click aiurea, (normal, sunt extrem de obosita, sictirita de viata si de oameni, si oroare!!! o mai ascult si pe Lara) si am reusit sa pierd o intreaga sectiune de brushuri, pe care m-am chinuit sa le fac in ultimele 4 luni si pe care am uitat sa le salvez naibii pe stick. Mi-a explodat capul de ciuda si de nervi. Da’ stiti cum? M-as fi strans de gat singura. S-a dus dracului tot optimismul meu, toata incantarea aia cu mansarda absolut minunata care are opt sifoniere, toate planurile cu bronzatul pe terasa, cu bautul cafelei in tacere, fara sa ma…chhhh…chhhh…(acum tusesc semnificativ) nimeni la cap.
Singura chestie care m-a calmat a fost gandul ca peste o luna si jumatate am sa-mi vad pretioasa fiica, si am sa petrec doua minunate zile cu ea. In rest…happy fucking friday!

By the way! V-am spus ca detest Torino? Nu, nu il detest. Il urasc! Este ultimul loc din lume in care as fi vrut sa ma aflu, daca as fi avut de ales. Din fericire, este mare…

1 June , 2012 - Posted by | me

No comments yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: