albastru

Imi inchipuiam ca azi nu voi putea nici sa ma tarasc din pat, daramite sa mai scriu ceva. E doua si jumatate ziua, si am reusit cu greu sa ma clintesc din coltul patului, unde am zacut in pozitie de fetus. De scris, nu poate fi vorba, mi-e prea rau. Si nici cuvintele nu le am la mine, sau nu mi le gasesc eu azi. Nici macar nu le caut, ar fi doar un efort inutil, zadarnic, de a “imortaliza” o zi care… Nu conteaza ce imi face mie ziua asta, de fapt…eu sunt cea mai putin importanta.
Ca o ciudatenie, impotriva dorintei mele, epuizata probabil, am atipit, desi mi-era frica sa inchid ochii. Si am visat, m-am visat cu Ioana, intr-un trenulet albastru, mancand o inghetata incredibil de albastra, in mijlocul unor oameni parca desprinsi de pe paginile unei reviste, atat de frumosi erau. Ce cautam eu in mijlocul acelori oameni, nu stiu. Ce cauta Ioana acolo, cu mine, iarasi nu inteleg. Probabil ca am visat eu copilul gresit. Ce imi amintesc e sentimentul de pierdere pe care l-am avut dupa ce a plecat, si melodia pe care nu am ascultat-o de un an, dar care mi-a rasunat azi obsesiv in minte. In fine, tot efortul asta de a scrie ceva deja m-a epuizat. In plus, am un sentiment de inutilitate atat de profund, atat de deplin, incat nu prea mai conteaza visele mele stupide si starea de rau fizic si mental pe care o am.
Ce stiu e ca nu o sa ne mai auzim prea curand, pentru ca simt ca tocmai am incheiat un capitol din viata mea, si am nevoie de timp sa ma adun, sau macar sa incerc sa o fac…

ps: melodia de numeste “song for Elena”

…two or three dreams that remained
have been in pawn, and we are left broke.
the usurer will send us to jail.
Eleni, you have taken all of us on your back.
carols and triangles…
every Christmas I remember a child
plunged in anger, in a huge “why”.
whisper and scream, a wound that is bleeding.
every moment of my life – a great why…

Advertisements

21 thoughts on “albastru

  1. Mda…doare al dracului de rau. Doar ca de data asta nu doare din cauza Elenei mele, ci din cauza altei Elene, pierduta de cineva foarte important pentru mine. Si intr-un mod bizar si total ilogic, e si pierderea mea. E greu sa explic, dar de cele mai multe ori, cele doua Elene se confunda in mintea mea, se contopesc si devin una singura, ceea ce ar trebui sa-ti faca o idee despre cat de complet sarita de pe fix sunt.
    Ce spuneai? Ca arat incomparabil mai bine decat acum cativa ani? Si ca mai sunt si minunata? Of, Lizi, daca ai stii…Daca atunci mai exista pentru mine o umbra de speranta, acum sunt moarta in interior…Ma plimb prin viata ca o moarta-vie…
    Lasa, nici macar nu mai conteaza…
    Multumesc, sis!

  2. Multumesc, Cris! Nu stiu ce sa spun…intotdeauna, gesturile simple, pornite din inima, ma blocheaza, si devin incapabila sa imi exprim recunostinta. Probabil pentru ca nu sunt obisnuita cu ele, si nici obisnuita nu sunt sa ii pese cuiva.
    Cred ca sta vine din sentimentul de nesiguranta care mi-a fost inoculat din copilarie. Si din certitudinea ca intr-adevar nimanui nu ii pasa, la modul profund, desigur. Lasa, o sa fiu bine…
    Inca o data iti multumesc, Cris!

  3. Deh, crezi ca-s “immortal” ?
    Desi, cu norocul meu, probabil ca am sa mai traiesc inca 30 de ani, ca sa imi platesc pacatele.
    Nu-ti fa griji, o sa fiu bine…cica…

  4. Oooof, scumpo…tare mi-e drag de tine si as vrea sa te simt mai linistita, mai impacata (nu resemnata).
    Mereu am senzatia ca nu stiu la ce se refera viata asta si ce cautam noi in ea, dar trec, toate trec!
    Te pup!

  5. Deh, pisi, sunt si impacata, sunt si resemnata. Linistita o sa fiu doar cand oi avea pamant galben in gura. Parca suntem muste prinse intre geamuri. Vestea proasta e ca ne dorim fix ce nu putem sa avem. Vestea cu adevarat proasta e ca realizam cat de frumos am putea sa traim abia atunci cand e prea tarziu.
    Anyway, ce a fost mai rau a trecut. Sunt inca ametita dupa ziua de ieri, dupa noaptea bantuita de fantome, dar acum sunt oarecum mai stabila. Ma simt si prost, stii? Detest ca ma expun asa, ca ma miaun de spleen ca o demoazela lesinata, careia i se ofera flaconul cu saruri. Nu mai bine pretind ca sunt super OK, ca sa nu ies din nota mea obisnuita?
    Hehehe…mi-am inceput ziua cu o cafea uriasa si cu muzica lui Cristi Nuca. Asta ar trebui sa functioneze si sa ma puna pe linia de plutire, cred.
    Si mie mi-e drag de tine, pisoi! Si daca imi permiti o remarca personala, sa stii ca nici pe tine nu te simt prea happy, deh…

  6. Cum putem trai frumos? In viziunea mea, nefacand compromisuri dictate de societate, si nesupunandu-ne unor cutume stupide. La 48 de ani, am realizat in sfarsit ca sacrificiul pe altarul unei casatorii definitiv compromise nu e semn de abnegatie ci de prostie crasa. Din pacate, lasitatea e ridicata intotdeauna la nivel de arta, iar scuza eterna sunt copiii. E mai simplu sa ne ascundem in spatele lor si a unei onorabilitati induse. Asta ne face sa ne simtim mai bine, sa ne simtim mandri de noi, si ne ofera sansa sa ne victimizam linistiti.
    In fine, tu stii bine cam ce cred eu despre mult trambitata datorie morala pe care o avem fata de familie. Adevarul este ca traim doar o singura data, foarte putin, si ca ajungi intr-un final sa te intrebi pentru ce dracu ai trait. Copiii pleaca, isi cladesc cuibul lor, au o viata de sine statatoare, asa cum si trebuie sa aiba, iar noi ajungem sa ne punem intrebari dureroase si sa traim cu un sentiment de pierdere distructiv. Crede-ma, stiu exact despre ce vorbesc, pentru ca sunt mama si traiesc acut senzatia asta.
    Lara Fabian? Esti curajoasa, pisi! Eu nu o mai ascult, imi da niste stari de-mi vine sa pun mana pe lama.

  7. aha, deci, mai am 20 de ani timp sa inteleg cum devin lucrurile! m-am linistit…sti perioadele alea in care vezi totul limpede? ei, acum nu-s tocmai in acea perioada!
    plus ca uneori preferam sa nu vedem clar situatia, ne ascundem dupa deget, in speranta ca lucrurile se rezolva de la sine (si rar se intampla asa).
    pe principiul: cand un lucru incepe prost, se termina catastrofal….partea proasta e ca-s constienta, poate prea constienta de anumite lucruri, dar am inceput sa realizez ca nu trebe sa fie totul perfect, ca ma agit degeaba, oricum nu-mi ridica nimeni statui, ca viata-i scurta si merita traita asa cum credem noi de cuviinta, iar restul n-au decat sa ma muste de dos, daca n-au loc de mine!
    incerc sa ma bazez doar pe mine, asta asa, ca sa nu fiu dezamagita, ca de obicei!
    poate ca nici nu-i genul meu sa cer ajutor, desi uneori as avea nevoie, poate is io mai sucita, nu stiu, dar uneori ma simt depasita de situatie si ma trezesc intrebandu-ma: pt ce naiba fac toate astea? si al naibi daca gasesc vreun raspuns multumitor!

  8. Mda…bine ai venit in club, zambilutz! E futui de complicat, este? De cele mai multe ori facem chestii pe care nu suntem capabili sa ni le explicam, dar persistam in ele…batman…batman…
    Un exemplu concludent ar fi ceea ce intentionez sa fac eu acum. Ieri am visat de doua ori ca cineva mi-a cerut inghetata albastra. Si desi nu cred in asta, in 10 minute ma voi duce la cofetarie, voi cumpara cea mai mare cupa de inghetata albastra, si am sa caut un copil sa i-o ofer. Vezi? Indiferent de ceea ce credem in forul nostru interior, tot platim tribut unor reguli in care nu credem. Suntem defecti, asta este…

    • 🙂 visele spun mai mult decat putem noi intelege! acum o luna jumate, in timp ce pisica era la vet. sa fete, mi-a zis doctorita ca a vazut la eco 4 puiuti! noaptea am visat asa: ca a fatat 4 pui: 2 albastri, unul roz si unul transparent! in realitate, dimineata cand m-am dus dupa matza erau 3 puiuti: 2 albastri, unul cred si ala transparent de fapt, nu exista 🙂
      si multe alte vise izbitor de reale, intocmai si la timp!

    • Ha…??? Ce zici, bre sis? Exista si posibilitatea de a trai fara sa facem compromisuri impuse de societate? Se poate trai facand doar ce-ti place si cum iti place??? Pe ce planeta ? Zi-mi, ca acu’ imi fac bagajul!

  9. Da, exista optiunea asta, pentru ca este o optiune. Dar asta presupune curaj si resort. Si renuntarea la atitudinea de oaie inregimentata in turma.
    Si daca imi amintesc bine, tu ai dat cu flit unuia si ti s-a rupt la banana de ce au gandit ceilalti, n’est pas?

    • Adevarat. Dar dupa cate compromisuri? Sis, viata fara compromisuri (de multe ori inutile) e utopie. Sau poate nu stiu eu sa traiesc altfel…

  10. That’s the fucking point!!! Depinde doar de noi sa nu le facem. Doar ca nu avem curaj sa dam cu tifla societatii, si atunci persistam in ele. Problema e ca pe langa ca suntem teribil de nefericiti, nici nu reusim sa multumim pe nimeni. Pentru ca intotdeauna ni se va reprosa lipsa sau disparitia unor sentimente pe care e imposibil sa le simtim, indiferent cate eforturi am face sa disimulam. Ce e stricat, stricat ramane. Si mi se pare culmea absurdului sa fii intrebat “de ce? de ce nu ma mai iubesti? de ce nu mai simti nimic pentru mine, ca inainte?” Iote de-aia! Ca nu mai simt! Si urmatoarele intrebari tembele care urmeaza sunt alea: ” ce-o sa spuna lumea? si cu mine cum ramane? eu ce fac? cum poti sa te gandesti sa ma lasi dupa atatia ani? si la copii nu te gandesti? si ce are aia/ala in plus fata de mine?”, cand raspunsul e cutremurator de simplu. Aia/ala nu are nimic in plus, dimpotriva! Cateodata are in minus! Doar ca, intr-un blestemat moment de luciditate ai inteles ca e destinul tau.
    Si daca esti las, ramai, ramai langa cel pe care nu-l mai iubesti, si stai cu ochii deschisi larg in noapte, gandindu-te cat de nefericit esti. Doar ca imaginatia ta nu merge intr-un viitor indepartat, viitor in care copiii sunt mari si plecati la casele lor, prea ocupati cu viata lor ca sa mai treaca sa te vada. Pentru ca daca te-ai gandi, te-ai vedea alaturi de cineva pentru care nu simti decat mila si o oarecare vinovatie ca nu mai poti simti nimic profund sau autentic. Pe urma urmeaza batranetea si tot ce ti-ai dori e sa fii langa visul tau, exact ala la care ai renuntat cand bravai onorabilitatea. Si daca esti norocos, urmeaza moartea ca un fulger si nu mai stii dracului nimic si nu mai ai nici intrebari si nici regrete. Daca esti mai putin norocos, ai parte de o boala care nu te omoara, dar care iti ofera tot timpul din lume ca sa te gandesti la ce ai fi putut sa faci si nu ai facut, pentru ca ai fost prea las. Iti faci un bilant al vietii si rezultatul e sub zero pentru tine ca persoana de sine statatoare, nu ca parinte. Si tot ce mai poti sa faci e sa-ti spui singur “happy fucking life to me”, si sa te intorci bolnav, cu fata la perete, si sa-ti inghiti plansul amar.
    Sis…nu ma provoca, stii ca daca ma pornesc…hehehe…

    ps: al dracu’ Cristi Nuca asta…”sa zbori, sa nu mai fii trista, pasare cu aripa franta”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s