Sonet

Vad mana timpului cum, cruda, sfarma
bogatul pret al varstelor tocite,
vad turnuri cum din temelii se darma
si bronzul-sclav rugina cum l-inghite;
vad oceanul cum isi mana turma
regatul tarmurilor sa-l devore,
tarana scade, apa ii ia urma,
paguba-i spor, ori spor pagubitor e.
Cand am vazut schimbarile aceste,
splendori ce sunt lasate să decada,
ruina m-a-nvatat a ei poveste:
Timpul cu el ne ia iubirea toata.
doar moartea, gândurile-mi tot dezmiarda
si plange numai ce va fi să piarda.

William Shakespeare

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s