cronica de film

Observ ca o anumita doamna din Anglia a descoperit (in sfarsit!!!) beneficiile netului – altele decat a sta a proasta pe feisbuc – si imi cerceteaza plina de curiozitate blogul. Desigur, nu a depasit prima pagina, ceea ce nu ma surprinde! Nu ca nuvelele mele ar rivaliza cu capodoperele lui John Fowles, dar, cu siguranta, e nevoie de ceva mai mult de opt clase primare, pentru ca cineva sa citeasca, si sa mai si inteleaga ce scriu. Mai ales in situatia cand e genul de persoana certata cu acordul subiect-predicat, iar constructia unei propozitii coerente – nu mai spun de cea a unei fraze – devine deja un vis greu de atins.
Deci, “stimata si erudita doamna”, te invit sa imi frunzaresti linistita blogul, asta o sa imi creasca ratingul. Oh, ai grija, nu confunda cuvantul rating cu cuvantul self-esteem. Te asigur ca din asta am destul. Suficient cat sa nu inventez minciuni penibile, din moment ce nu esti atat de importanta pentru mine, incat sa iti acord mai mult de cinci minute. Si, cam atat despre problema asta, nu te obosi sa imi raspunzi, ca sunt cam ocupata, iar mahalaua ta de aprozareasa elucubranta imi rapeste pretiosul timp alocat manichiurii, chestie vitala si im-por-tan-ti-ssi-ma!!!

Deci, sa incepem cu filmele, doar sectiunea review, pentru ca inca nu mi-a atras atentia nimic notabil in materie de film. Am “auzit” ca The Grand Budapest Hotel  ar fi interesant, dar inca nu mi-am facut timp sa-l vad. Deci, ca review am revizionat cu mare drag The Princess And The Frog. Stiu, o sa comentati, plini de oroare, ca va recomand desene animate. Eh, probabil o fi senilitatea incipienta, ori, mai rau, ma tampesc si dau in mintea copiilor, dar mie imi plac la nebunie filmele animate. Iar The Princess And The Frog este unul dintre preferatele mele, alaturi de Bambi. Apropos de Bambi, din cauza filmului, fiica-mea nu mananca carne de caprioara. ” Mom, ce oroare!!! Doar nu te astepti sa o mananc pe mamica lu’ Bambi!!!”

Va anunt ca a inceput al doilea sezon The Bridge, si am sarit pe primul episod ca vulturul pe prada.

Amintesc aici si ca a inceput al patrulea sezon Suits. Louis Litt e de-li-cios!!! Nu-l ratati!

Mi-am batut capul sa urmaresc Mistresses, dar a fost prea mult pentru mine. Serialul se ocupa de patru fufe, din care singura ok , surprinzator, e curva, hehehe. Ma rog, curva, in acceptiunea ipocrita a societatii, sau mai exact a femeilor “cinstite”, de alea maritate zic. Maritatele, dohh, odata cocotate pe intangibila institutie  a casatoriei, sunt oripilate de faptul ca surata lor nemaritata isi permite sa aiba relatii sexuale – oroare!!! – in afara casatoriei. Mdap, vorbim fix de maritatele alea care inainte de casatorie se tavaleau pentru o ciocolata. Deci, Mistresses, not!

Daca vreti sa luati lectii despre cum sa-ti manipulezi TOATA familia, uitati-va la The Millers. O sa va delectati cu o comedie care va v-a lasa un gust foarte amar, in ciuda zambetului involutar din coltul gurii.

Un alt serial promitator pare sa fie Those Who Kill, dar inca nu m-am dumirit in privinta lui. Deci, ramane in stand-by.

Serialul care mie mi se pare “wow” se numeste Tyrant. E nou, e inedit, si nu trateaza nimic din visul american. Au contraire! E vorba de lumea araba, cu toate tarele si controversele ei. Ori poate ca m-am saturat eu de kitsch-urile americane, si de patriotismul lor de tinichea, de a mai mare super-putere a lumii. ( pleonasmul a fost intentionat. specific asta, pentru cei care nu imi cunosc simtul umorului. celor care nu cunosc semnificatia cuvantului pleonasm, le recomand sa frunzareasca dictionarul limbii romane, desi e la muuuulte clickuri distanta de feisbuc. ) Oricum, Tyrant e singurul serial 2014 pe care il recomand.

La sectiunea carti, “nimic nou pe frontul de vest”, cum bine scria Erich Maria Remarque. M-am chinui cu primul volum din trilogia Sanctus a lui Simon Toyne, dar nu am avut puterea sa citesc si ultimele doua volume. Pe langa nenea asta, Dan Brown, e pistol cu apa, credeti-ma. Acelasi lucru il pot spune si despre trilogia stimatei Sylvia Day, care a luat-o pe urmele lui E L James cu Fifty Shades Darker. Singura diferenta ar fi ca in Fifty Shades, ea e saraca iar el e bogat si defect, iar la Sylvia Day, amandoi sunt bogati si amandoi defecti. Drept e ca sexul nu e atat de hardcore ca in Fifty Shades, dar se incadreaza in acelasi registru. Nu pot sa cred decat ca o fi vreun virus care contamineaza pe capete toata floarea cea vestita a scriitorilor americani, ori ca au baut apa unul dupa celalalt, din moment ce toti scriu de parca au facut schimb de fituici la teza.

Stiu, cam slabuta recenzia asta, dar nu e vina mea ca oferta e atat de saraca. See yea…

 

 

 

Advertisements

4 thoughts on “cronica de film

  1. bun, eu ajung la inceputul lui octombrie, sper ca ai sa mai fi pe-acolo. oricum, e musai sa-i fac o vizita lui Petri, am nevoie de sedinte de acupunctura. pentru coloana, soro, nu antifumat!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s