Secret Garden – Always There

De mult timp imi propusesem sa pun melodia asta, ca un memento pentru toti cei care au trecut prin clipe grele, si au avut binecuvantata sansa sa aiba pe cineva alaturi. Pentru oameni care au daruit bucatele din sufletul lor, oameni necajiti care au dat din putinul lor, oameni care s-au aplecat cu mila, compasiune, si mai ales, cu dragoste, asupra unora loviti din toate partile.
Stiu ca disperarea unor asemenea momente prea repede se uita. Stiu ca de cele mai multe ori, stropul de bunatate pe care il oferim, e vazut ca un semn de slabiciune, ca un semn de prostie din partea noastra. Stiu ca sunt mult prea multi cei care primesc cu amandoua mainile, dar se leapada repede de tine atunci cand tu insuti esti jos, incapabil sa te ridici din abisul in care te-a aruncat clipa. Nu vreau sa vorbesc despre oamenii care vad darul tau, micul tau miracol de bunatate, ca pe ceva ce li se cuvine, iar pe tine, cel care plangi tacut pentru ei, ca pe cineva devenit nefolositor, o data ce s-au ridicat de jos. Nu vreau sa vorbesc despre acesti oameni. Vreau sa amintesc aici toti oamenii care au fost alaturi de cei care au plans, cei care au impartit bucatica de paine a copiilor lor, cu cei ai caror copii nu aveau nimic, cei care au plans tacut, amar, disperarea unui parinte cu copiii bolnavi, cei care au preferat sa nu manance ca sa dea celui care era infometat, cei care s-au bucurat de bradul si cadourile oferite copiilor altora, atunci cand bradul lor era un vis indepartat, iar singurul lor cadou a fost o biata lumanare pe care si-au cumparat-o singuri, la palpaitul careia si-au vegheat in singuratate durerea. Pentru ca atunci cand oferi, nu astepti nimic…nici laude…nici recunostinta, iar gestul nu implica niciun fel de obligatie. Nici macar un “multumesc” de cele mai multe ori nesincer. Esti doar bucuros ca ai putut da…
Esti doar trist ca ai primit o ura inmiita… Esti doar un biet om…
In fata voatra, buni si cruzi, victime si calai, deopotriva, eu ma inchin…

“…When I less than I should be
And I just can’t face the day
When darkness falls surround me
And I just can’t find my way
when my eyes don’t clearly see
And I stumble through it all
You I leaned upon,You keep me strong
And you rise me when I fall

You are there when I most need you
You are there so constantly
You come shining through
You always do…..
You are always there for me

When life brings me to my knees
When my back against the wall
You are standing there right with me
Just to keep me standing tall
Though a burden I may be
You don’t weary you don’t rest
You are reaching out to carry me
And I know my heaven-blest…”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s