Gura

apocalipsa bradului trecut
a coborât lovind asupra noastră
și-o cetină jeleste-a cumplit
și focul pândeste în fereastră

și săngele zvâcnește-a odihnă
și gura tăcuta e-o floare
și lanțul de lut încâ strigă
și talpa desculță mă doare

și-o stea se lovește de ușă
și ninge feeric cu șoapte
pe gura tăcută apare
un semn chinuit de cenușă

și clipa uitată-a murit
și focul mocnit încă plânge
și cetina jelește-a cumplit
și cerul mai ninge cu sânge

și lampa pândește-ntr-o boltă
și gura rănită e caldă
și moare tăcut o beteală
și lanțul de lut se revoltă

Advertisements

2 thoughts on “Gura

  1. recviem pentru un vis, me!… dependenti de iluziile noastre, ne agatam de ele incercand sa supravietuim… e tragic. devenim niste personaje tragice, incurcand masura. totul e atat de inselator. …dar ce ne-am face fara vise, me?

  2. “…voi mai fi visator si romantic
    cata vreme am sa fiu calator
    voi mai fii visator si romantic
    cata vreme am sa simt ca mi-e dor…”

    asta stiu eu sa fac, esme…sa visez…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s