glonte de argint

joi (dupa miercurea ciuc)

De regula, mie chiar imi place ziua de joi. E pe la mijloc, asa…nu e nici la inceputul saptamanii, cand sunt in doua viteze – foarte-ncet si pe loc – dar nici nu ma simt atat de obosita incat sa astept week-end-ul ca pe sfintele moaste. Ei, joia asta nu a fost tocmai cea mai buna joi. Am iesit din tura, si pe la sapte jumate’ dimineata m-am pus la somn. Mi-am zis ca prind patru ore de odihna, pana vin meseriasii sa decupeze o bucatica de perete si de podea. Da’ de unde! La noua trecute fix(sic!!!), mi-a sunat telefonul. “De la Fancurier sunt. V-am adus coletul. Sunteti acasa?” “Dap, sunt”
M-am gandit ca mai dureaza pana ajunge, si nu m-am dat jos din pat. Si cred ca am adormit. Visam ca suna cineva la interfon, hehehe…
Cu chiu cu vai, am reusit sa ma adun si sa ma tarasc pana la interfon. Apas butoanele, si…nimic. Nu se deschidea usa la intrare. Iar ma suna nenea: “Nu se deschide usa”.
“Bine, cobor eu”
Trag repede halatul flufy pe mine, iau o bancnota de 100, si fug pe scari. Imi face nenea socoteala, si mai trebuia 1 ron. Grozav! Alta gimnastica de inviorare pana la etajul cinci, mai iau o bancnota de 5 lei, ii dau omului banii, imi iau coletele, ca venisera doua, nu unul, asa cum imi spusese el, si ma tarasc din nou pe scari. Elanul meu se epuizase deja, era a treia oara in nici trei ore in care faceam scarile. Si nici macar cafeaua nu apucasem sa o beau. Ajung lesinata, si ma infig in cafetiera. Pana se face cafeaua, imi spun sa salvez florile din folia in care erau infasurate, sa nu se sufoce. Incerc sa tai cu cutitul, mergea greu al dracului! Caut foarfeca…nu o gaseam…i-a schimbat Tweety locul. In fine, o gasesc, si da-i chin! Nu reuseam sa tai nimic, ca nu era destul de ascutita. Casa de vadane, deh! Intre timp, auzeam cafetiera cum bolboroseste, semn ca e gata cafeaua. Gata, stop! E cazul sa o iau pe prioritati: intai cafeaua, si pe urma florile. Dupa lupte seculare(care au durat vreo ora, hihihi) am eliberat florile si le-am dus pe terasa. Trec la urmatoarea treaba: scot din cutie umerasele comandate si sa incep sa reorganizez dressingul. A fost durere! Cand am terminat, am constatat ca hainele de vara stau presate ca sardinele, atat sunt de multe, iar umerasele mai au putin si se incaleca. Deschid partea cu chestii de iarna, si vad ca e aceeasi treaba, paltoane: lungi, scurte, geci, de piele, de biker, la fel de presate. Deschid, plina de speranta, si partea din mijloc, unde imi tin cele paish’pce deux’pieces-uri, opt pantaloni, sase fuste negre, si douazeci de camasi. La fel! Ticsite! Imi venea sa ma dau cu capul de-un perete! Deci, am un dressing lung de trei metri, care nu e suficient pentru cate haine am, din moment ce mi-a ramas un morman de boarfe cat China in pat! Cat de rea poate sa mai fie ziua? Ma asez in mijlocul boarfelor, si trec la planul B. Reorganizez rafturile de jos, pline cu pantofi si posete, si reusesc ca din trei rafturi pline, sa ajung la doua foarte pline. Pun restul de haine pe raftul ramas liber, si imi spun ca e timpul sa mai beau o cafea si sa fumez o tigara. Cat se face cafeaua, sun tamplarul, un tip super ok. Ii spun ca am nevoie de prietenul lui pentru pergola de lemn care va imbraca terasa. In fine, vorbesc cu omul, si in nici un sfert de ora, se prezinta la usa. Iesim pe terasa, ii explic cum vrem sa arate, si da-i masuratori. Fiind mansarda, era cam complicat cu panourile perforate pe care le vroiam pe laterale. Noroc ca omul isi cunoaste meseria, si ne-a dat solutii. Nu-i vorba, nici noi nu suntem genul de clienti care persista intr-o idee fixa. Ne intoarcem in living, discutam pretul – care a fost mai mult decat rezonabil – si trecem la a doua chestie de pe lista: scara ecoidala de lemn. Ne face un discount si acolo, batem palma, si se duc oamenii in treaba lor.
Ma uit la ceas: doua. Constructorii atomici erau in intarziere cu trei ore. Ii sun eu. Imi raspunde fix ala pe care nu il placeam prea mult, cel caruia i-am zis “Dorel”, din motive lesne de inteles.
“Sa vedeti….avem o problema…va sun eu in zece minute”.
Urc la Tweety si ii spun ca nu-i mai vreau, ca nu-s seriosi.
Tweety: Pai?
EU: Pai ma duc cu m..a. Trebuia sa vina acum trei ore, sa scoata doua bucati de parchet, sa taie 10 cm de perete, si sa-mi spuna ce au gasit, ca sa stim exact ce au de facut. Doar asta aveau de facut, nu trebuiau sa inceapa lucrarea azi. Chestie care dura maxim douazeci de minute. Si, uite, eu sunt aia care ii caut, si insist, pe banii nostri, pentru ca ei nu au avut nici macar bunul simt sa dea un telefon si sa spuna ca intarzie.
Intre timp, ma suna “Dorel”.
“V-am sunat”
Tacere.
“Asa, si?” intreb eu.
“Pai, stiti, nu putem veni azi, ca suntem la cuca-macaii, si pe urma tre’ sa ne ducem sa incasam niste bani, si…”
“Si, nu va mai deranjati sa veniti. Nu vreau sa mai lucram cu voi.”
“Dar trebuie sa ne intelegeti, ca nu putem”
“Nene, noi, pe banii nostri, nu trebuie sa intelegem nimic. V-am oferit o lucrare de 2000 de euro, pentru o saptamana de munca. Din moment ce nu tratati cu seriozitate un client, inseamna ca nu sunteti seriosi. Iar noi nu vrem sa ne trezim in situatia ca ne ravasiti casa, si pe urma uitati sa mai veniti”
“Dar trebuie sa intelegeti!”
Omul perora, incerca sa explice. Ii explic si eu ca nu am timp sa stau la telefon si sa port o discutie neconstructiva, mai ales ca mai aveam treaba, iar el nu-mi mai putea spune nimic care sa ma convinga. Omul, nimic, tot vorbea…batman…batman…
Am inchis telefonul si l-am sunat iar pe amicul nostru, Adi-tamplarul, sa se intereseze el de niste oameni seriosi care vor sa castige bani. Bun baiat, Adi! Nu numai ca lucreaza foarte bine, si la niste preturi decente, dar mai e si foarte saritor si prietenos.
Tocmai l-am sunat iarasi si i-am spus ca maine am nevoie de el si de masina lui, ca sa aduc cateva sute de kile de pamant de la padure. Am uitat sa va spun ca fix inainte sa plec la job, a venit Fancurier cu a doua transa de flori. Bujorii exotici pentru care nu vreti sa stiti cate milioane am platit, hehehe…
Am sa pun cateva poze, ca sa vedeti cum vor arata dupa ce infloresc.
Ne-auzim…

Bujor Dao Jin
Dao Jin

Bujor Lactiflora Sorbet
sorbet

Bujor Sarah Bernhardt
Sarah Bernhardt

Bujor Red Charm
red charm

Bujor Mme. Calot
Mme. Calot

Bujor Angel Cheeks
angel cheeks

19 March , 2015 - Posted by | me

No comments yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: