univers frant

un ciob de stea îmi cade pe o tâmplă
și ritmul universului e lent
în sânge port speranțe și cenușă
și lacrima necursă e înec

și gândurile-mi trec prin venele deschise
adesea pleacă, dar și mai des rămân
și-mi scriu cu universuri necuprinse
încolăcite într-un dans păgân

și se revarsă-n noapte mii de stele
și răsăritul e acum apus
jelanie de taină a uitării mele
căzând pe clipa ultimului plâns

sclipesc în noaptea dusă ochii reci
și-un colț de stea stârnește-n mine gânduri
și venele deschise-au desenat poteci
iar șoaptele pierdute se regăsesc în cioburi

și lumea mea la gânduri o rezum
căci restul e cenușă, și haos, și tăcere
lipită de o stea mocnind sub scrum
mă recompun din taina plânsurilor mele

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s