Iluzia

coboară-te, suflet, și umblă
pașeste pe-un tragic noroi
vei fi un copac de cenusă
spălat la răspântii de ploi

nu ploaia te spală, ci visul
nu raiul te vrea, ești în iad
căzând, tu atingi necuprinsul
lumina se pierde-ntr-o stea

nu steaua te arde, ci frica
iar rana devine cristal
aluneci în șoapte, iar clipa
șoptește: eternu-i amar…

amarul, smerit, se închină
la tine, la ploaie, la iad
și iadul e plin de lumină
iar ingerii plâng a păcat

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s