glonte de argint

Am murit, din fericire

Am-murit-din-fericire-Intoarcerea-300x300

O autoare tanara, care promite mult, si care se indreapta, fara doar si poate, spre o maturitate care ii va defini stilul, O carte cu un stil narativ impecabil si o gramatica ireprosabila. Theo Anghel nu scrie doar despre o adolescenta, scrie despre o societate in care oamenii sunt atat de prinsi, atat de absorbiti de rutina diurna a vietii, incat uita sa priveasca lumea din jurul lor. O lume in care oamenii sufera, raman fara casa, copiii si batranii ajung pe strazi, si, daca au noroc, ajung in sa-si construiasca un camin in canalizari. Mor de foame, si evadeaza in efemerul unei pungi cu care isi amortesc simturile. O carte despre lumea in care femeile sunt abuzate, si ajung sa gandeasca ca este bine, ca relatia este fireasca, atata timp cat este vorba “doar de o palma”. Theo Anghel, intr-un stil amuzant-amar, face radiografia unei societati bolnave in care noi toti traim. Si, ca de fiecare data, ajungem sa vedem esentialul, abia atunci cand noua ni se intampla o drama, abia cand nenorocirea ne atinge direct.
Privim la televizor, citim despre dramele altora, dar ne ating la un nivel superficial. Asa cum scrie si autoarea, pentru cei mai multi dintre noi,”drama unei unghii rupte vesteste apocalipsa”.
Theo Anghel scrie despre bine si rau, despre convulsiile care vin la pachet atunci cand iesim din mica noastra lume perfecta, scrie despre alegeri pe care le facem si cu care trebuie sa invatam traim. Si scrie despre faptul ca viata are multe nuante de gri, nu doar alb si negru, iar raul si binele sunt atat de duale incat ne dau peste cap adevarurile pe care ni le inchipuim batute in cuie. Paradoxal. raul imbraca forme dureros de umane, iar binele admite ca poti sa faci un pas peste linia permisa, fara ca asta sa te condamne. Dincolo de subiectul oarecum previzibil, impresia pe care mi-a lasat-o a fost de poveste-pretext, adevaratul mesaj fiind altul, mesaj care sparge banalitatea unui adolescent tipic. Orania este doar pretextul unei povesti fantezie. Oriana este vocea care ne atentioneaza ca lumea reala nu e ceea ce credem noi. Oriana este vocea care ne spune, in cel mai candid mod, ca lucrurile rele chiar se intampla langa noi. Si ca tot ceea ce ar trebui sa facem, este sa iesim din turnul nostru de fildes si sa-i “vedem” pe cei de langa noi, nu doar sa-i “privim”. Pentru ca superficialitatea unei societati de consum, plina de cutume absurde, este de fapt superficialitatea noastra.

Felicitari, Theo Anghel! Asteptam urmatoarele volume.

7 June , 2015 - Posted by | recenzii pe tocuri cui

2 Comments »

  1. Reblogged this on Theo Anghel.

    Comment by Theo Anghel | 8 June , 2015 | Reply

  2. Wow!

    Comment by me | 9 June , 2015 | Reply


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: