gri absurd

îmi dărui cuvinte în negru și alb
dar eu le visez în culori
silaba zdrobește cuvântul din prag
mi-e teamă că-i timpul să mori

și pieri de o moarte în nuanțe de gri
petala uitării te arde
silaba ucisă din verbul “a fi”
lovește în tine cu veștede șoapte

îți spun, îți repet, că nimic nu-i firesc
iubirea o văd ca pe-o boală
silabe zdrobite de-un biet interes
cuvinte ucise de-o gură amară

sfarșitul îl văd în nuanțe de gri
tu plangi încet pentru noi
mă implori, și eu mint…voi veni
dar nu mai privesc înapoi

Advertisements

2 thoughts on “gri absurd

  1. imi era dor de momentul acesta de poezie, me! e in el o gravitate, o sfasiere pt care nu exista solutie decat prin resemnare in fata unei nemiloase instante: iubirea, asa cum e ea pt unii, pt altii….i

  2. Toti suntem perdanti, esme. Cineva, mult mai destept decat mine, spunea ca “povestea unei vieti, oricare ar fi ea, este povestea unui esec”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s