glonte de argint

Kathleen McGowan – Cea Asteptata

322731.gif„Istoria nu este ceea ce s-a intamplat, istoria este ceea ce a fost consemnat”.

Foarte de acord cu asta! Dar, de aici si pana la a fantaza, ca sa nu zic a abera, la modul la care o face autoarea, mi se pare cale foarte lunga. Nu ma intelegeti gresit: cartea mi se pare o porcarie nu pentru ca sufar eu de o fervoare religioasa impinsa la limita iar asta ma face sa sar oparita la fiecare chestie neconforma cu Biblia. De fapt, cine ma cunoaste, stie foarte bine ca sunt agnostica spre atee, si ca nu dau doi bani pe interpretarea Bibliei de catre biserica crestina. Dimpotriva! Am rezerve foarte serioase ca ceea ce ni se prezinta e si adevarat. Pana la urma, la Niceea, preafericitii nu s-au intalnit la un mic si-o bere, ci au ales doar patru evanghelii din toate cele care circulau pe atunci. Bine, eu suspectez ca si acele patru evanghelii au fost oleaca epurate, dar asta e alta discutie.
Cartea asta, care se pare ca e doar o prima parte, a fost scrisa intr-un mod cel putin fortat. De unde inteleg eu ca oricare dintre noi poate sa rescrie istoria, daca asta vrea si isi propune. Autoarea i-a bagat pe toti, la gramada, intr-o conspiratie telenovelistica, ori ca fiind urmasii Mariei Magdalena, ori ca erau initiati si credinciosi ferventi ai cultului ei. Ii aminteste pe Botticelli, Lucrezia Borgia, Marie Antoinette, Maria Stuart, pictorul Poussin, Georges de la Tour, maestrul Giotto, Jeanne d’Arc, Sf. Francisc din Assisi, si lista poate continua. Eu inteleg ca e o carte de fictiune, dar, mi se pare ca a exagerat in cel mai penibil mod dintr-o dorinta evidenta de a soca, de a incita, si de a face cartea cat mai interesanta. Din pacate, scenariile fantastice devin ridicole daca sunt impinse la extrem. Cred ca autoarea a dorit sa calce pe urmele lui Dan Brown, dar a sfarsit in derizoriu. Nu pentru ca Brown ar fi fost mai credibil, ci pentru ca a reusit sa scrie o carte de suspans mai buna.
Nu imi sta in obicei sa incep o carte si sa o abandonez la jumatate, dar pana si eu am limite. La urma urmei, timpul meu e pretios.

15 July , 2015 - Posted by | recenzii pe tocuri cui

No comments yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: