glonte de argint

Introspectii de buzunar II

– Vai, doamna, ce fetita frumoasa aveti. Si cat e de talentata…ce voce frumoasa are
– Da, este…ce ii spui doamnei, Crenguta ?
As vrea sa-i spun ca numele meu nu e Crenguta. Ca ma cheama altfel. Si ca nu vreau sa ma mai alinte asa. Pentru ca o simt falsa. Pentru ca ma face sa ma simt ca un animal de la circ. Sau ca un obiect. Ceva ce trebuie scos din vitrina, sa vina lumea sa-l admire pentru scurt timp. Si care pe urma se poate intoarce pe raft, unde ii este locul. Pana data viitoare.
– Saru’mana, rostesc eu ca un copil bine crescut. Mai ales ca simt cum unghiile ei imi intra in podul palmei. Ma resemnez. Stiu ce ma va astepta acasa. O lunga morala despre cum trebuie sa ma port. Doar sunt mare. Am 5 ani. Fetita de vis-a vis e mai mica decat mine si e mai binecrescuta decat sunt eu.

Plecam in sfarsit de la spectacol. Nu inainte sa imi stearga rujul de “scena”. Si sa imi intinda buclele. Si alea tot pentru scena au fost facute. Incerc sa merg cuminte ca un soricel. Poate ne oprim la librarie. Poate imi cumpara o carte. Doar stiu sa citesc. Chiar daca am 5 ani. M-a invatat bunica. M-a invatat si cum se spune batista in franceza. Dar eu mai mult vreau o carte. Una cu poze. Nu. Nu intram la librarie. Intram la cofetarie. Nu vreau sa mananc prajitura. Nu imi place prajitura pe care mi-o cumpara de fiecare data. Dar am sa incerc s-o mananc. Poate, daca sunt cuminte, o sa vrea sa imi cumpere o carte. Ma silesc sa inghit crema aia gretoasa. Si sa beau tot sucul. E cald si miroase ca sticla de gaz a bunicii. Imi vine sa vomit, dar incerc sa ma abtin.
In sfarsit, plecam. O iau de mana si usurel incerc sa o trag spre librarie. Surprinzator, dar e de acord. Oh doamne…ce de carti. Ma opresc la una mare, cu coperti lucioase. Alice in tara minunilor. Are si poze. Ma intorc plina de speranta spre ea.
– Mama, te rog din suflet…imi cumperi cartea asta ?
– E prea mare pentru tine. Si prea grea. Plus ca nici nu citesti atat de bine pe cat crezi tu. Iar eu nu am timp sa-ti citesc seara.
– Stiu ca nu citesc prea bine. Dar am sa ma straduiesc mai mult. Uite, are si poze…
– Nu
– Te rog, te rog…
– Am spus nu. Am sa-ti aleg eu altceva.
– Dar…
– Termina odata. Cum indraznesti sa ma faci de rusine in magazin ? Gata…acasa…nu-ti mai cumpar nimic. Nu meriti. Esti un copil rau. Care nu asculta. Mergem imediat acasa
Imi inghit lacrimile si ma resemnez. Stiu ca daca as insista m-ar plezni.

12 January , 2016 - Posted by | Introspectii de buzunar

No comments yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: