glonte de argint

Introspectii de buzunar IV

Ce zi… Iar m-a trimis sa umplu 4 sifoane. Si sunt atat de grele…Stau de aproape 3 ore la “coada”. In zapada. Mi-au dat lacrimile de frig. Si culmea, am uitat sa imi iau batista la mine. Daca tot stau atatea ore afara, ar fi fost frumos sa ma fii putut juca putin. Da’ la “coada” nu sunt decat oameni mari. Care ma imbrancesc. Femei grase care se indeasa in mine. Miros urat, a mancare. Cand am vazut ca e trecut de 12, mi-a venit sa plang. Iar o sa ma certe cand ajung acasa. Ca am intarziat. Ca trebuie sa stam la masa. O sa trebuiasca sa am grija de Silvia. E vara-mea. Sta la noi. A luat-o mama la noi. Nu stiu de ce. Doar are parinti. Da’ zice ca e distrofica. Eu nu stiu ce inseamna asta. Stiu doar ca face pipi in pat. Si ca in fiecare dimineata miroase. Si patul e ud. Nu inteleg cum ajunge pipi ala pana la mine. Eu dorm la “picioare”. De-a latu’ patului. Mamaia si Silvia dorm ca oamenii normali. Nu stiu de ce nu ma lasa mama sa dorm in fotoliul pat. Zice ca atunci cand am sa fiu mai mare. Ma rog, abia astept sa ma fac mare…Ca sa nu mai trebuiasca sa am grija de Silvia. Si daca Silvia o sa se faca si ea mare, o sa se duca la parintii ei. Am auzit-o pe matusa-mea ca unchiu’ bea. Si o bate. Si ca nu au bani. Lasa ca le da mama. Ce ? Parca Silviei nu-i da intotdeauna pieptu’ si copanele de la pui ? Eu mananc intotdeauna aripa. Sau gatul. Si bunica i-a facut Silviei o rochita frumoasa. Mi-a promis ca imi face si mie. Da mie nici nu-mi pasa de rochia aia. Las’ sa aiba Silvia cele mai frumoase rochii din lume. Ca nici nu-mi vine sa plang. Eu vreau sa ma iubeasca mamaia. Si sa dorm macar o noapte langa ea. Sa o iau in brate, si sa ma lipesc de ea. Sa ma mangaie. Si sa ma sarute. Sa vorbeasca cu mine. Sa-mi spuna o poveste. Si sa nu mai imi spuna Silvia sa trec la locul meu. Ca e doar bunica ei. Poate in seara asta o sa ma lase sa dorm langa ea…

-Unde ai stat pana la ora asta ? S-a racit mancarea
-A fost lume multa…
-Ori te-ai jucat prin zapada si ai uitat sa mai vii acasa. Nici gunoiul nu l-ai dus.
Nu vreau sa plang. Daca ea nu vede ca mi s-au inclestat mainile pe manerele alea de fier, nu ii mai spun nimic. Ma duc la baie sa ma spal pe maini. Abia acolo vad ca am mainile vinete. Si carnea umflata. Nu. N-am sa plang. Ma sterg pe maini si ma indrept spre bucatarie. Deja e artagoasa. Trebuie sa incerc sa-i ghicesc mai bine starile. Cateodata nu ii place cand sunt tacuta. Vrea sa fiu vesela. Daca sunt prea vesela, imi spune sa tac. Ca o doare capu’. Ca are migrena. Niciodata nu-mi dau seama ce trebuie sa fac sau sa spun. Desi, de cele mai multe ori, simt din aer daca e nervoasa. De-aia nici nu-mi mai vine sa mananc. Lasa ca ma fac eu mare…

12 January , 2016 - Posted by | Introspectii de buzunar

No comments yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: