Cami Deocamdata

 

 

12924380_1203256299698929_4459485932630725309_n

 

”Acum 26 ani, pe vremea asta, eram in beciul de la circa unu de politie de pe Ana Ipatescu. Plina de sange, cu parul smuls, colega mea Lia Trif– mai rau, cu umarul dislocat si hainele rupte, inca nu intelegeam nimic din ce se-ntampla. Nu stiu nici azi pe ce criteriu, din multimea de studenti ne-au ales tocmai pe noi doua si ne-au urcat intr-o masina mare, de imeghebe. Nu mai aveau locuri, asa ca ne-au aruncat peste sofer in cabina. Stiu doar ca pana la circa de politie ne-au lovit non stop. Cel care ma tinea de par, mi-a smuls toata bucata de-o avea in mana. Statea pe scara camionului si se tinea efectiv de parul meu. Nu stiu sa ma fi durut, stiu doar ca mama plange si acum cand isi aminteste cum am aratat vara aia, pana mi-a crescut parul. Celalalt se tinea de o bara, dar, cu mana libera a lovit umarul Laurei pana l-a scos bratul din articulatie. (Proaspat vindecat dupa un accident, apropos). Era si un al treilea, spanzurat pe scarile masinii, de data asta pe partea soferului, care avea o paine-n mana. Cu painea asta se tot straduia s-o loveasca pe prietena mea. Nu ajungea cu mana, dar i-a tras cateva paini in cap si el. Laura spune ca, dintre toti, numai pe asta il viseaza uneori noaptea si l-a retinut. Era cel mai schimonosit de ura. Nu va spun cum a fost in beci, erau acolo altii mult mai rau decat noi. Cei drept, numai barbati. Baieti. Asa ca ne-au luat primele. O vaca grasa si transpirata m-a dezbracat pana la piele, mi-a analizat cu atentie antebratele. Am intrebat-o ce cauta, mi-a zis ca “urme de intepaturi, drogato” si a aruncat un “curve de mici “, catre colega care scria. Am intrebat-o de ce curva, mi-a zis ca “tu nu vezi cum arati, cum esti imbracata?” Avusesem examen in ziua aia, eram extrem de decent imbracata, stiu sigur. Dar da, nu purtam lenjerie. De acolo am mers sa dam declaratii. Imi pare tare rau ca nu-i stiu numele, Laura poate-l mai stie, dar seful sectiei era un colonel de treaba. Ceva mai scolit si mai decent ca restul. A venit si s-a uitat peste umar la vorbele care-mi ieseau din pix si mi-a zis:  ”nu-i bine. Deloc nu-i bine, fetito, nu sti in ce ai intrat”. Descriam atrocitatile de pe strada si violenta imbecililor care ma dusesera acolo. Mi-a zis “n-ai inteles nimic din gravitatea evenimentelor, nu esti aici sa faci o plangere” si mi-a rupt declaratia. Ne-a luat la el in birou, ne-a dat apa, ne-a sters de sange, Laura avea dureri, nu putea sa scrie si mi-a dictat el declaratiile pentru amandoua. Am scris tot ce mi-a zis. Am dat numele rectorului, al decanului, al materiei si profesorului cu care aveam examen. Practic, m-am scuzat ca eram acolo, in drumul lor, mi-a parut rau c-aveam o treaba si ca i-am incurcat. Am scris ca nu am fost niciodata in Piata Universitatii si ca nu am nicio legatura cu mainfestatia. Ca-s doar un student constiincios. Si io si Lia. As fi scris orice, Laura avea dureri cumplite. Ne-a ascuns cartile intr-o geanta a lui si ne-a condus prin spate, pana spre casa. Ne-a rugat sa mergem direct acasa, sa ocolim tot ce-i de ocolit si sa nu mai iesim de-acolo pana nu se linistesc lucrurile. De preferat, nici la spital, desi bratul Laurei atarna. Era speriat si el, am citit groaza in ochii lui.
Stiu, n-a fost mare lucru, adevaratele nenorociri de-abia incepeau, dar…FMM, mai draga!”

 

Cami e o persoana reala, sa stiti. Si un om bun.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s