Introspectii de buzunar VII

”Tata a plecat. Definitiv. Acum sunt orfana si de tata.”

Advertisements

Introspectii de buzunar VI

”Cat de grele sunt plasele astea. Dar trebuie sa fac “piata”. Bunica nu mai poate. Silvia, cica e plapanda. Las’ ca si eu sunt. Am 14 ani. Ar trebui sa ma simt “domnisoara”. Ce cuvant stupid. Am intrebat-o pe Gabi cum intelege ea cuvantul asta. Ce dracu’ inseamna ? Ca ai sani ? Mda…ea are. Eu nu. Ca ai voie sa-ti boiesti fata ? Ca flirtezi cu baietii la scoala ? Mda…cu mine nu flirteaza nimeni. Si asa nu m-as putea intalni cu nimeni. Nu as avea voie sa ies din casa. A reusit mama sa creeze impresia ca e ceva rusinos in asta. Ca e degradant sa iesi cu un pusti de varsta ta la un film. Daca te saruti pe-acolo ? Ce oroare! De parca, de la un sarut ramai gravida. Cine stie ce gandeste mama…Nici la Gabi nu ma mai lasa sa ma duc. Cica maica-sa e o stricata. Asa, si ? Ce vina are Gabi ? Dar mama? Cred ca la ea nu se pune. Oare de-asta vrea tata sa divorteze? Poate s-a saturat si el sa inchida ochii. Poate s-a saturat si mama sa inchida ochii. Amandoi au aventuri. Si se cearta. Si ea urla. M-am saturat de urletele astea. Si nu vreau ca tata sa plece. Nu vreau sa aiba alt copil. El era singurul meu sprijin in casa asta. E singurul caruia ii pasa de mine. Care nu ma cearta. Nu poate sa plece. Nu accept sa plece. Daca pleaca, ma arunc in fata unei masini. Jur!
 
Ce pacoste mai e si varsta asta. ”Ea” ma moralizeaza permanent. Imi alege prietenele. Imi spune cu cine am voie sa vorbesc si cu cine nu. Clar, nu am voie sa vorbesc cu baieti. Chiar nu inteleg de ce nu poate veni nimeni la mine. Doar Cerasela. Pentru ca e mama prietena cu maica-sa. Si o lasa sa vina la noi acasa cu un nene. Stiu ca bunica e foarte suparata din cauza asta. Stiu ca nu e frumos sa trag cu urechea, bunica m-a crescut ca pe o mica doamna, dar am auzit o discutie intre ele. Bunica ii spunea ca e scandalos sa iti transformi casa in bordel. Ca nu se face asa ceva. Ca eu am crescut, si inteleg perfect ce fac aia cand se inchid in dormitor. Ca daca afla tata, se va supara. Si ca ar trebui sa renunte si ea la aventura pe care o are cu sotul prietenei ei. Ce scandal…Si ce urat i-a vorbit. Nici macar nu a trebuit sa mai ascult pe furis. Oricum, rasuna toata casa.
Stiu ca tata nu e foarte inteligent. Nu atat de inteligent cum e ”ea”. Dar e bun, si ma iubeste. Ar face orice pentru mine. Mai putin sa ramana langa ra. Dar la ce ii foloseste asta, mamei? Oricum nu o face mai buna. Mai blanda. Mai umana. Cateodata, ma gandesc ca e foarte nefericita. Trebuie sa fie ingrozitor pentru ea sa se vada atat de “perfecta”. Prin comparatie, pe noi ne vede ca pe niste forme inferioare de viata. Cred ca se simte foarte singura. E greu sa crezi despre tine ca esti perfect. Te face sa ii dispretuiesti pe ceilalti. Sa le reprosezi asta tacit. Cateodata, ma gandesc ca in inima ei nu este loc decat pentru ea. Noi suntem doar figurantii patetici care ii invadeaza viata. Si ne jucam prost rolul. As vrea sa nu-mi pese. Imi pasa…”

Introspectii de buzunar V

Azi am implinit 12 ani. As fi vrut sa imi dea voie sa le chem pe Laura si pe Gabi la mine. Macar pe ele. Nu a fost de acord. Zice ca mama lu’ Gabi e curva. Iar parintii lu’ Laura nu au facultate.

Ca pe mine nici nu ma intereseaza asta…parintii Laurei sunt foarte draguti. De tanti Dida nu stiu de ce zice asa. Poate pentru ca are masina aia vopsita mov. E singura masina mov din tot orasul. Mama nu o place. Zice ca vrea sa iasa in evidenta. Si ca se machiaza ca o sorcova. Si ca poarta rochiile prea scurte. Azi s-a purtat frumos cu mine. Nu m-a certat. Nici macar pentru ca am luat 8 la franceza. Noroc ca a fost ziua mea, ca altfel…A zis ca nu-mi face tort. Ca nu are timp. Ca nici nu voiam sa imi faca. Voiam sa stea acasa. Cu mine. Sa ma bage si pe mine in seama. Sa zicem ca suntem o familie normala. Ma rog, nu suntem…dar putem pretinde asta macar o zi. Mare agitatie a mai fost aici. Matusa, verisoarele… Silvia care bazaia incontinuu. Nu stiu ce are fata asta. Intotdeauna pretinde sa fie in centrul atentiei. Toata lumea o ia in brate. Si doar are 11 ani. Nu mai e copil. Pe mine nu ma ia nimeni in brate. Ca nici nu-mi pasa. Ca mi-a cumparat tata o carte de Ispirescu. Mama a zis ca e mare si grea ca un ceaslov. Si ca iar am sa stau numai cu ea in mana. Ca mai bine as exersa la vioara. Dar eu urasc vioara. Nu imi place. M-a amenintat ca o s-o vanda. Foarte bine ! Ca nici nu-mi pasa. Ce daca zice ca altii sunt mai talentati decat mine ? Si ca eu nu ma pricep la nimic ? Bine ca ma iubeste tata. Si ca-mi cumpara carti.

Si intotdeauna are in buzunar ceva numai pentru mine. Ceva “bun”. Sau imi da bani sa-mi iau inghetata. Pe furis, sa nu stie ”ea”. Zice ca si asa ii fac probleme cu otita de-o am. Si ca trebuie sa se trezeasca noaptea, sa-mi puna Boramid cald in ureche. De parca eu vreau sa plang…Plang de durere, nu ca sa o trezesc pe ea din somn. Si cateodata nici nu se trezeste. Zice ca trebuie sa se odihneasca. Ca merge la servici. Sau ca are migrena. Las’ ca are grija bunica de mine. Da’ si eu am grija de ea. De doua ori pe saptamana ii fac baie. O ajut sa se dezbrace, o bag in cada si o spal ca pe o papusa. Ma rog, o papusa mai mare…mai greu e cand trebuie sa iasa. Ca e cam grasa. Si abia respire, saraca…Pe urma, trebuie sa o imbrac. Alt chin…da’ pana la urma reusim. Dar mie imi place sa o ajut, chiar daca am doar 12 ani. Cel mai multi mi place ca ma lasa sa ii fac unghiile cu oja. Si sa o tund. E frumoasa bunica. Are ochii mari si verzi. Si un par argintiu, tuns modern. Numai mama nu imi da voie sa imi tai cozile. Zice ca nu mai are de ce ma apuca pe urma.
Uite ca vine tati. Oare mi-a cumparat ceva ? Ca azi nimeni nu mi-a facut inca niciun cadou…
Lasa, nu-i nimic. Poate anul care vine o sa fiu mai norocoasa…

Introspectii de buzunar IV

Ce zi… Iar m-a trimis sa umplu 4 sifoane. Si sunt atat de grele…Stau de aproape 3 ore la “coada”. In zapada. Mi-au dat lacrimile de frig. Si culmea, am uitat sa imi iau batista la mine. Daca tot stau atatea ore afara, ar fi fost frumos sa ma fii putut juca putin. Da’ la “coada” nu sunt decat oameni mari. Care ma imbrancesc. Femei grase care se indeasa in mine. Miros urat, a mancare. Cand am vazut ca e trecut de 12, mi-a venit sa plang. Iar o sa ma certe cand ajung acasa. Ca am intarziat. Ca trebuie sa stam la masa. O sa trebuiasca sa am grija de Silvia. E vara-mea. Sta la noi. A luat-o mama la noi. Nu stiu de ce. Doar are parinti. Da’ zice ca e distrofica. Eu nu stiu ce inseamna asta. Stiu doar ca face pipi in pat. Si ca in fiecare dimineata miroase. Si patul e ud. Nu inteleg cum ajunge pipi ala pana la mine. Eu dorm la “picioare”. De-a latu’ patului. Mamaia si Silvia dorm ca oamenii normali. Nu stiu de ce nu ma lasa mama sa dorm in fotoliul pat. Zice ca atunci cand am sa fiu mai mare. Ma rog, abia astept sa ma fac mare…Ca sa nu mai trebuiasca sa am grija de Silvia. Si daca Silvia o sa se faca si ea mare, o sa se duca la parintii ei. Am auzit-o pe matusa-mea ca unchiu’ bea. Si o bate. Si ca nu au bani. Lasa ca le da mama. Ce ? Parca Silviei nu-i da intotdeauna pieptu’ si copanele de la pui ? Eu mananc intotdeauna aripa. Sau gatul. Si bunica i-a facut Silviei o rochita frumoasa. Mi-a promis ca imi face si mie. Da mie nici nu-mi pasa de rochia aia. Las’ sa aiba Silvia cele mai frumoase rochii din lume. Ca nici nu-mi vine sa plang. Eu vreau sa ma iubeasca mamaia. Si sa dorm macar o noapte langa ea. Sa o iau in brate, si sa ma lipesc de ea. Sa ma mangaie. Si sa ma sarute. Sa vorbeasca cu mine. Sa-mi spuna o poveste. Si sa nu mai imi spuna Silvia sa trec la locul meu. Ca e doar bunica ei. Poate in seara asta o sa ma lase sa dorm langa ea…

-Unde ai stat pana la ora asta ? S-a racit mancarea
-A fost lume multa…
-Ori te-ai jucat prin zapada si ai uitat sa mai vii acasa. Nici gunoiul nu l-ai dus.
Nu vreau sa plang. Daca ea nu vede ca mi s-au inclestat mainile pe manerele alea de fier, nu ii mai spun nimic. Ma duc la baie sa ma spal pe maini. Abia acolo vad ca am mainile vinete. Si carnea umflata. Nu. N-am sa plang. Ma sterg pe maini si ma indrept spre bucatarie. Deja e artagoasa. Trebuie sa incerc sa-i ghicesc mai bine starile. Cateodata nu ii place cand sunt tacuta. Vrea sa fiu vesela. Daca sunt prea vesela, imi spune sa tac. Ca o doare capu’. Ca are migrena. Niciodata nu-mi dau seama ce trebuie sa fac sau sa spun. Desi, de cele mai multe ori, simt din aer daca e nervoasa. De-aia nici nu-mi mai vine sa mananc. Lasa ca ma fac eu mare…

Introspectii de buzunar III

”Mi-e ingrozitor de frica. E prima zi de scoala. Daca nu am sa ma descurc ? Daca nu o sa stiu in ce clasa trebuie sa merg ? “Ea” e deja nervoasa. Mi-a impletit cozile strans. Ma doare pielea capului. Si fundele astea enorme ! Nu imi plac. Parca sunt o albina prapadita care isi flutura aripile. Iar ma cearta. Am cazut si mi-am julit genunchii. Fetitele cuminti nu se impiedica. Fetitele cuminti merg incet. Mda…Regula asta nu se aplica atunci cand trebuie sa ajung cu 4 sifoane acasa. Atunci ma intreaba unde am stat atatea ore. Ce sa-i spun ? Ca e atat de cald incat lumea vrea sa bea sifon ? Si ca e coada lunga pana la “complex” ? Cateodata ajunge si pana la “paine”.
– Iar visezi ? Ai grija sa nu sifonezi uniforma aia. Si cand te intorci sa o dezbraci imediat. Si sa te apuci de lectii.

Oare ne dau lectii din prima zi ? Daca nu am sa stiu sa le fac ? Ea pleaca la servici. Tati nu este acasa. Bunica are treaba. Ei, nu-i nimic. Am sa vad eu ce fac. Ma duc la Laura. “Ea” spune ca Laura e cel mai inteligent copil din lume. O fi…Da’ uite ca Laura nu citeste ca mine. Nici nu are carti acasa. Vine si le ia pe ale mele. Si intotdeauna uita sa mi le mai aduca. Stiu ca nu sunt inteligenta. Si nici frumoasa. Si mai sunt si stirba. Si slaba. Si nu ma pieptan in fiecare zi. Eu as vrea, dar nu pot. Am parul prea lung. Si bunica e obosita. Daca ii spun “ei”, ma trage de par.

Ceva rau se intampla. Aseara, tata nu a fost acasa. Si surpriza, m-a imbracat si am plecat in oras. Si ne-am intalnit cu un nene. Care mi-a zis ca e taticu’ meu. Si ca vrea sa stea cu noi. Pai, cum sa stea cu noi ? Ca eu am deja tatic. Si nu stiu pe nimeni care sa stea cu doi tatici in casa. Oricum, nu mi-a placut de el. M-a intrebat cati ani am. Si daca merg la scoala. Si iar a trebuit sa merg la cofetaria aia, si sa mananc o prajitura gretoasa. Cand am ajuns in fata blocului, m-a luat de umeri, si mi-a spus sa nu povestesc nimanui cu cine ne-am intalnit. “Nici lu’ tati?”… “Mai ales lu’ tati, tampito ! “
Nu inteleg de ce nu am voie sa povestesc despre asta. Dar am sa-mi tin gura. Ca iar ma pedepseste.
Ne apropiem de scoala. Ma privesc in vitrina unui magazine, si parca nu ma recunosc cu fundele alea in cap. Sunt atat de urata. Si mai sunt si proasta. Si toti isi vor da seama de asta.”

Introspectii de buzunar II

– Vai, doamna, ce fetita frumoasa aveti. Si cat e de talentata…ce voce frumoasa are
– Da, este…ce ii spui doamnei, Crenguta ?
As vrea sa-i spun ca numele meu nu e Crenguta. Ca ma cheama altfel. Si ca nu vreau sa ma mai alinte asa. Pentru ca o simt falsa. Pentru ca ma face sa ma simt ca un animal de la circ. Sau ca un obiect. Ceva ce trebuie scos din vitrina, sa vina lumea sa-l admire pentru scurt timp. Si care pe urma se poate intoarce pe raft, unde ii este locul. Pana data viitoare.
– Saru’mana, rostesc eu ca un copil bine crescut. Mai ales ca simt cum unghiile ei imi intra in podul palmei. Ma resemnez. Stiu ce ma va astepta acasa. O lunga morala despre cum trebuie sa ma port. Doar sunt mare. Am 5 ani. Fetita de vis-a vis e mai mica decat mine si e mai binecrescuta decat sunt eu.

Plecam in sfarsit de la spectacol. Nu inainte sa imi stearga rujul de “scena”. Si sa imi intinda buclele. Si alea tot pentru scena au fost facute. Incerc sa merg cuminte ca un soricel. Poate ne oprim la librarie. Poate imi cumpara o carte. Doar stiu sa citesc. Chiar daca am 5 ani. M-a invatat bunica. M-a invatat si cum se spune batista in franceza. Dar eu mai mult vreau o carte. Una cu poze. Nu. Nu intram la librarie. Intram la cofetarie. Nu vreau sa mananc prajitura. Nu imi place prajitura pe care mi-o cumpara de fiecare data. Dar am sa incerc s-o mananc. Poate, daca sunt cuminte, o sa vrea sa imi cumpere o carte. Ma silesc sa inghit crema aia gretoasa. Si sa beau tot sucul. E cald si miroase ca sticla de gaz a bunicii. Imi vine sa vomit, dar incerc sa ma abtin.
In sfarsit, plecam. O iau de mana si usurel incerc sa o trag spre librarie. Surprinzator, dar e de acord. Oh doamne…ce de carti. Ma opresc la una mare, cu coperti lucioase. Alice in tara minunilor. Are si poze. Ma intorc plina de speranta spre ea.
– Mama, te rog din suflet…imi cumperi cartea asta ?
– E prea mare pentru tine. Si prea grea. Plus ca nici nu citesti atat de bine pe cat crezi tu. Iar eu nu am timp sa-ti citesc seara.
– Stiu ca nu citesc prea bine. Dar am sa ma straduiesc mai mult. Uite, are si poze…
– Nu
– Te rog, te rog…
– Am spus nu. Am sa-ti aleg eu altceva.
– Dar…
– Termina odata. Cum indraznesti sa ma faci de rusine in magazin ? Gata…acasa…nu-ti mai cumpar nimic. Nu meriti. Esti un copil rau. Care nu asculta. Mergem imediat acasa
Imi inghit lacrimile si ma resemnez. Stiu ca daca as insista m-ar plezni.

Introspectii de buzunar I

– Da-mi sa mananc, te rog. Vezi ca ai pus prea mult lapte. Si nu-mi pune coaja. E prea tare si nu o pot mesteca. E cam frig in casa. E stricata centrala?

– Nu, mama. Nu e stricata. Sunt lemnele ude. Si nu e o centrala performanta. Am sa ma duc sa vad ce se intampla.
– Sunt inghetata de frig. Cand imi amintesc ce cald era la ginerele meu…
– Ginerele tau era un nemernic. Asta nu iti amintesti ?
– Lasa ca nu era chiar atat de nemernic.
– Nu. Nu era. Era doar betiv, lenes, si fara munca. In rest era un tip extraordinar.
– Cu mine s-a purtat intotdeauna frumos.
– Sigur ca s-a purtat. Doar eu eram cea care a incasat bobarnacele. Nu era sa-ti spuna tie ca il deranjeaza comportamentul tau.
– Adica, ce comportament ? Ce tot vorbesti ?
– Vorbesc despre datile cand dormeai la pranz pe canapeaua din dormitorul nostru. Sau despre cand nu plecai din camera in timp ce ramanea in chiloti. Despre asta vorbesc.
– Ce sa-ti spun ! suferi de intimidate.
– Nu mai conteaza de ce sufar. Discutia asta e absurda.

Stiu ca sunt lasa, dar prefer sa ies din camera. Ultimul lucru pe care mi-l doresc e un nou scandal. Daca se porneste, o poate tine cateva ore. Pleaca de la ofensa cu intimitatea si se intoarce la descalecare. La Gelu si Menumorut. Cum s-a sacrificat ea pentru mine. Cum era sa moara la nastere din cauza mea. Ce dezamagita e de mine. Cum nu ma ridic la ”nivelul” ei.
Am auzit de atatea ori toate astea incat le-as putea recita in somn. Daca ar fi Maria acasa, m-ar certa. Ar spune ca iar dau bir cu fugitii. Ca iar sunt incapabila sa o pun la punct. Ca mi-e frica de ea. Ca o las sa ma manipuleze. Nu intelege ca incerc doar sa ma protejez. Ca nervii mei sunt atat de degradati, incat un scandal m-ar aduce in pragul nebuniei. Ok, sunt in pragul nebuniei. Macar imi dau seama ca am o problema. Tot e ceva. Asta nu imi rezolva problema, dar macar e un semn ca nu am luat-o razna de tot.