Hobby

Deci, la categoria hobby, intra noua mea pasiune pentru stilul shabby chic. Am gasit aruncata in fata blocului, o chestie din lemn. Cred ca vopsita, va deveni un cuier tare dragut. Incerc o mare satisfactie atunci cand dau o lovitura consumatorismului cu orice pret.
Asa arata cuierul in varianta bruta. Promit ca imediat dupa vopsirea si punerea lui pe perete, voi posta imagini.
Hai, sa va jucati frumos!

DSC09665

 

DSC09666

 

Chestii shabby chic

Da, stiu, n-am scris demult pe aici, ati ratat o multime de noutati.

Prima, ca am pisica. Adica motan. Il cheama Dante si e o pramatie santajista de prima mana. Ah, il stiti? Am mai pus poze cu el? Eh, am uitat, am si eu o varsta, si nici memoria mea nu mai e ce a fost odata. Mdeci, eu am un motan plin de personalitate, iar el are o sclava plina de abnegatie, care sare in cap la cea mai mica dorinta a sa. Indiferent ce face Dante al meu, nu am cum sa ma supar: e adorabil! Ma rog, adorabil mi se pare acum. Daca m-ati fi intrebat acum doua saptamani de ce am mainile sfartecate pana la coate si cat de adorabila mi se pare bestia, ati fi avut o surpriza.

In alta dezordine de idei, va anunt ca am reconditionat mobila din casa, si mi-a iesit al naibii de bine. Cred ca mai bine decat a facut-o tamplarul, cu pistolul lui de suflat, ca nah, am zis sa arate bine usile, si nefiind vara, nu am putut sa le fac eu pe toate, pe terasa.

Care sunteti din Timisoara si vreti sa va reconditionati mobila de lemn, chemati-ma! Practic preturi rezonabile, parol.

Bucataria, vopsita in bleu, cu manere vintage, tip buton, si blat crem nou-nouț. Corpurile de jos sunt vopsite de mine, corpurile de sus si usile, vopsite de tamplar, cu pistolul.

DSC08117

DSC08087

DSC08086

DSC08115

DSC08119

Colțarul și un corp pentru televizor, crem-șampanie, ambele vopsite de mine,  cu manuța mea cea delicata. DSC08077

DSC08129Masa, scaunele, si un dulapior realizat din doua corpuri suspendate, asezate cu fundu-n sus, si unite cu holsuruburi.DSC08126

DSC08125

DSC08124

DSC08133

DSC08113

DSC08114

 

Dante, contribuind la decorare, cu un ghiveci si cativa pumni de pamant, totul aruncat estetic si strategic pe parchet 🙂

 

DSC08137

Introspectii de buzunar VI

”Cat de grele sunt plasele astea. Dar trebuie sa fac “piata”. Bunica nu mai poate. Silvia, cica e plapanda. Las’ ca si eu sunt. Am 14 ani. Ar trebui sa ma simt “domnisoara”. Ce cuvant stupid. Am intrebat-o pe Gabi cum intelege ea cuvantul asta. Ce dracu’ inseamna ? Ca ai sani ? Mda…ea are. Eu nu. Ca ai voie sa-ti boiesti fata ? Ca flirtezi cu baietii la scoala ? Mda…cu mine nu flirteaza nimeni. Si asa nu m-as putea intalni cu nimeni. Nu as avea voie sa ies din casa. A reusit mama sa creeze impresia ca e ceva rusinos in asta. Ca e degradant sa iesi cu un pusti de varsta ta la un film. Daca te saruti pe-acolo ? Ce oroare! De parca, de la un sarut ramai gravida. Cine stie ce gandeste mama…Nici la Gabi nu ma mai lasa sa ma duc. Cica maica-sa e o stricata. Asa, si ? Ce vina are Gabi ? Dar mama? Cred ca la ea nu se pune. Oare de-asta vrea tata sa divorteze? Poate s-a saturat si el sa inchida ochii. Poate s-a saturat si mama sa inchida ochii. Amandoi au aventuri. Si se cearta. Si ea urla. M-am saturat de urletele astea. Si nu vreau ca tata sa plece. Nu vreau sa aiba alt copil. El era singurul meu sprijin in casa asta. E singurul caruia ii pasa de mine. Care nu ma cearta. Nu poate sa plece. Nu accept sa plece. Daca pleaca, ma arunc in fata unei masini. Jur!
 
Ce pacoste mai e si varsta asta. ”Ea” ma moralizeaza permanent. Imi alege prietenele. Imi spune cu cine am voie sa vorbesc si cu cine nu. Clar, nu am voie sa vorbesc cu baieti. Chiar nu inteleg de ce nu poate veni nimeni la mine. Doar Cerasela. Pentru ca e mama prietena cu maica-sa. Si o lasa sa vina la noi acasa cu un nene. Stiu ca bunica e foarte suparata din cauza asta. Stiu ca nu e frumos sa trag cu urechea, bunica m-a crescut ca pe o mica doamna, dar am auzit o discutie intre ele. Bunica ii spunea ca e scandalos sa iti transformi casa in bordel. Ca nu se face asa ceva. Ca eu am crescut, si inteleg perfect ce fac aia cand se inchid in dormitor. Ca daca afla tata, se va supara. Si ca ar trebui sa renunte si ea la aventura pe care o are cu sotul prietenei ei. Ce scandal…Si ce urat i-a vorbit. Nici macar nu a trebuit sa mai ascult pe furis. Oricum, rasuna toata casa.
Stiu ca tata nu e foarte inteligent. Nu atat de inteligent cum e ”ea”. Dar e bun, si ma iubeste. Ar face orice pentru mine. Mai putin sa ramana langa ra. Dar la ce ii foloseste asta, mamei? Oricum nu o face mai buna. Mai blanda. Mai umana. Cateodata, ma gandesc ca e foarte nefericita. Trebuie sa fie ingrozitor pentru ea sa se vada atat de “perfecta”. Prin comparatie, pe noi ne vede ca pe niste forme inferioare de viata. Cred ca se simte foarte singura. E greu sa crezi despre tine ca esti perfect. Te face sa ii dispretuiesti pe ceilalti. Sa le reprosezi asta tacit. Cateodata, ma gandesc ca in inima ei nu este loc decat pentru ea. Noi suntem doar figurantii patetici care ii invadeaza viata. Si ne jucam prost rolul. As vrea sa nu-mi pese. Imi pasa…”

Introspectii de buzunar V

Azi am implinit 12 ani. As fi vrut sa imi dea voie sa le chem pe Laura si pe Gabi la mine. Macar pe ele. Nu a fost de acord. Zice ca mama lu’ Gabi e curva. Iar parintii lu’ Laura nu au facultate.

Ca pe mine nici nu ma intereseaza asta…parintii Laurei sunt foarte draguti. De tanti Dida nu stiu de ce zice asa. Poate pentru ca are masina aia vopsita mov. E singura masina mov din tot orasul. Mama nu o place. Zice ca vrea sa iasa in evidenta. Si ca se machiaza ca o sorcova. Si ca poarta rochiile prea scurte. Azi s-a purtat frumos cu mine. Nu m-a certat. Nici macar pentru ca am luat 8 la franceza. Noroc ca a fost ziua mea, ca altfel…A zis ca nu-mi face tort. Ca nu are timp. Ca nici nu voiam sa imi faca. Voiam sa stea acasa. Cu mine. Sa ma bage si pe mine in seama. Sa zicem ca suntem o familie normala. Ma rog, nu suntem…dar putem pretinde asta macar o zi. Mare agitatie a mai fost aici. Matusa, verisoarele… Silvia care bazaia incontinuu. Nu stiu ce are fata asta. Intotdeauna pretinde sa fie in centrul atentiei. Toata lumea o ia in brate. Si doar are 11 ani. Nu mai e copil. Pe mine nu ma ia nimeni in brate. Ca nici nu-mi pasa. Ca mi-a cumparat tata o carte de Ispirescu. Mama a zis ca e mare si grea ca un ceaslov. Si ca iar am sa stau numai cu ea in mana. Ca mai bine as exersa la vioara. Dar eu urasc vioara. Nu imi place. M-a amenintat ca o s-o vanda. Foarte bine ! Ca nici nu-mi pasa. Ce daca zice ca altii sunt mai talentati decat mine ? Si ca eu nu ma pricep la nimic ? Bine ca ma iubeste tata. Si ca-mi cumpara carti.

Si intotdeauna are in buzunar ceva numai pentru mine. Ceva “bun”. Sau imi da bani sa-mi iau inghetata. Pe furis, sa nu stie ”ea”. Zice ca si asa ii fac probleme cu otita de-o am. Si ca trebuie sa se trezeasca noaptea, sa-mi puna Boramid cald in ureche. De parca eu vreau sa plang…Plang de durere, nu ca sa o trezesc pe ea din somn. Si cateodata nici nu se trezeste. Zice ca trebuie sa se odihneasca. Ca merge la servici. Sau ca are migrena. Las’ ca are grija bunica de mine. Da’ si eu am grija de ea. De doua ori pe saptamana ii fac baie. O ajut sa se dezbrace, o bag in cada si o spal ca pe o papusa. Ma rog, o papusa mai mare…mai greu e cand trebuie sa iasa. Ca e cam grasa. Si abia respire, saraca…Pe urma, trebuie sa o imbrac. Alt chin…da’ pana la urma reusim. Dar mie imi place sa o ajut, chiar daca am doar 12 ani. Cel mai multi mi place ca ma lasa sa ii fac unghiile cu oja. Si sa o tund. E frumoasa bunica. Are ochii mari si verzi. Si un par argintiu, tuns modern. Numai mama nu imi da voie sa imi tai cozile. Zice ca nu mai are de ce ma apuca pe urma.
Uite ca vine tati. Oare mi-a cumparat ceva ? Ca azi nimeni nu mi-a facut inca niciun cadou…
Lasa, nu-i nimic. Poate anul care vine o sa fiu mai norocoasa…

Introspectii de buzunar IV

Ce zi… Iar m-a trimis sa umplu 4 sifoane. Si sunt atat de grele…Stau de aproape 3 ore la “coada”. In zapada. Mi-au dat lacrimile de frig. Si culmea, am uitat sa imi iau batista la mine. Daca tot stau atatea ore afara, ar fi fost frumos sa ma fii putut juca putin. Da’ la “coada” nu sunt decat oameni mari. Care ma imbrancesc. Femei grase care se indeasa in mine. Miros urat, a mancare. Cand am vazut ca e trecut de 12, mi-a venit sa plang. Iar o sa ma certe cand ajung acasa. Ca am intarziat. Ca trebuie sa stam la masa. O sa trebuiasca sa am grija de Silvia. E vara-mea. Sta la noi. A luat-o mama la noi. Nu stiu de ce. Doar are parinti. Da’ zice ca e distrofica. Eu nu stiu ce inseamna asta. Stiu doar ca face pipi in pat. Si ca in fiecare dimineata miroase. Si patul e ud. Nu inteleg cum ajunge pipi ala pana la mine. Eu dorm la “picioare”. De-a latu’ patului. Mamaia si Silvia dorm ca oamenii normali. Nu stiu de ce nu ma lasa mama sa dorm in fotoliul pat. Zice ca atunci cand am sa fiu mai mare. Ma rog, abia astept sa ma fac mare…Ca sa nu mai trebuiasca sa am grija de Silvia. Si daca Silvia o sa se faca si ea mare, o sa se duca la parintii ei. Am auzit-o pe matusa-mea ca unchiu’ bea. Si o bate. Si ca nu au bani. Lasa ca le da mama. Ce ? Parca Silviei nu-i da intotdeauna pieptu’ si copanele de la pui ? Eu mananc intotdeauna aripa. Sau gatul. Si bunica i-a facut Silviei o rochita frumoasa. Mi-a promis ca imi face si mie. Da mie nici nu-mi pasa de rochia aia. Las’ sa aiba Silvia cele mai frumoase rochii din lume. Ca nici nu-mi vine sa plang. Eu vreau sa ma iubeasca mamaia. Si sa dorm macar o noapte langa ea. Sa o iau in brate, si sa ma lipesc de ea. Sa ma mangaie. Si sa ma sarute. Sa vorbeasca cu mine. Sa-mi spuna o poveste. Si sa nu mai imi spuna Silvia sa trec la locul meu. Ca e doar bunica ei. Poate in seara asta o sa ma lase sa dorm langa ea…

-Unde ai stat pana la ora asta ? S-a racit mancarea
-A fost lume multa…
-Ori te-ai jucat prin zapada si ai uitat sa mai vii acasa. Nici gunoiul nu l-ai dus.
Nu vreau sa plang. Daca ea nu vede ca mi s-au inclestat mainile pe manerele alea de fier, nu ii mai spun nimic. Ma duc la baie sa ma spal pe maini. Abia acolo vad ca am mainile vinete. Si carnea umflata. Nu. N-am sa plang. Ma sterg pe maini si ma indrept spre bucatarie. Deja e artagoasa. Trebuie sa incerc sa-i ghicesc mai bine starile. Cateodata nu ii place cand sunt tacuta. Vrea sa fiu vesela. Daca sunt prea vesela, imi spune sa tac. Ca o doare capu’. Ca are migrena. Niciodata nu-mi dau seama ce trebuie sa fac sau sa spun. Desi, de cele mai multe ori, simt din aer daca e nervoasa. De-aia nici nu-mi mai vine sa mananc. Lasa ca ma fac eu mare…